Nalba de pădure, colăceii babei, malaga, de la care se folosesc florile şi frunzele; Malva neglecta Wallroth, numită popular caşul-popii, cas, nalbă-măruntă, nalbă-mică, de la care se întrebuinţează numai frunzele. Utilizare ceai nalbă mare: Acţiune internă secretolitică pulmonară, emolientă, expectorantă, antiinflamatoare a aparatului respirator, renal şi gastro-intestinal (datorită substanţelor mucilaginoase şi produşilor de hidroliză ai acestora). Intern, sub formă de ceai (macerare la rece), la inflamaţiile căilor respiratorii (tuse, bronşită, laringită) precum şi în infecţiile renale şi tulburări gastro-intestinale.
Extern: acţiune emolientă şi antiinflamatoare. Frunzele şi florile se utilizează extern sub formă de cataplasme, ca emolient şi calmant. Se recomandă în laringite, traheite, spălături vaginale, ten uscat. Frunzele de nalbă în amestec cu flori de muşeţel şi cu capsule de mac dau o bună gargară pentru amigdalite şi abcese dentare. Sub formă de clismă se folosesc în hemoroizi. Pe tenul uscat şi cu riduri se folosesc comprese care se ţin timp de 10-15 minute. Rădăcinile ţinute în gură înlătură răguşeala, iar la copii se folosesc pentru a favoriza apariţia dentiţiei. Intern: macerare la rece o lingură de rădăcină în 200 ml apă, la temperatura camerei, timp de 25 minute; după strecurare se adaugă un vârf de cuţit cu bicarbonat de sodiu, pentru a nu se produce iritaţii stomacale. Cantitatea se bea fracţionat, în 4-5 reprize în decursul unei zile, îndulcit.

În România, bolile inflamatorii intestinale (BII) afectează peste 15.000 de persoane de toate vârstele. Însă pe lânga acestea cu siguranţă mai sunt şi alţi români nediagnosticaţi. Se ştie că aceste persoane au un risc crescut de-a face cancer colorectal. Potrivit Ghidului pentru pacienţi: Cancerul Colorectal, realizat de Asociaţia Europeană de Oncologie Medicală (ESMO) la pacienţii cu boala Crohn sau colită ulcerativă cancerul colorectal reprezintă aproximativ două treimi din cazurile sporadice de cancere colorectale.
,,Acum 20 ani se spunea că riscul de cancer colorectal este de 20-30 ori mai mare, adică enorm faţă de restul populaţiei. Dacă vă uitaţi acum la cifrele europene, cu o singură excepţie în Ungaria, unde cifrele sunt încă mari, restul Europei arată un risc care e de 2 – 2,6 ori mai mare, comparabil cu ceea ce avem la populaţia cu risc mediu de a dezvolta cancer colorectal, adică cu oamenii obişnuiţi care trebuie să meargă la screening după vârsta de 45 sau 50 ani”, a explicat prof. univ. dr. prof. dr. Lucian Negreanu, preşedintele Clubului Român pentru Boala Crohn şi Colita Ulcerativă (RCCC), medic gastroenterolog la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti (SUUB). Cum s-a reuşit scăderea acestui risc de cancer în rândul acestor pacienţi? Medicul spune că secretul constă în monitorizare. ,,Îi urmărim cu endoscopii şi dacă sunt leziuni, le rezecăm şi le operăm şi tratamentele sunt mult mai bune. Reuşeşti să controlezi inflamaţia, controlând inflamaţia, astfel previi apariţia cancerului, care e o boală legată de inflamaţia asta persistentă şi agresivă. Evident că progrese s-au făcut şi de aceea a scăzut numărul de cancere şi ne uităm mult mai cu atenţie. În Ungaria sunt cifre care spun că riscul este de 7 ori faţă de medie. Sigur că e poate un bias, că s-au uitat numai la centrele unde sunt cazuri foarte selecţionate. Se poate şi asta”, a mărturisit prof. Negreanu.

Castanul este un arbore din familia Fagaceae. Castana este foarte bogată în carbohidraţi, fiind comparabilă cu leguminoasele şi cerealele. Componentele acestor carbohidraţi sunt amidonul şi zaharoza. Nu conţine glucoză, sau fructoză. Castanele sunt bogate în vitamina C şi vitaminele din complexul B, B1, B2, B6 şi niacină. Concentraţia de vitamina B este asemănătoare cu cea din grâul integral. Are un conţinut bogat de potasiu şi conţinut scăzut de sodiu, fiind foarte indicată persoanelor cu hipertnsiune sau afecţiuni cardiovasculare. Castanele mai conţin fier, magneziu, calciu, fosfor, zinc, cupru. Castanele acţionează ca un tonic muscular, în cazul femeilor care alăptează, stimulează secreţia laptelui. Castanele se recomandă în surmenaj fizic, întărind muşchii. Castanele se recomandă în perioada de creştere, contribuind la dezvoltarea aparatului locomotor al adolescenţilor. Conţinutul bogat de potasiu ajută la prevenirea hipertensiunii, ajută în insuficienţa renală, având efect alcalinizant castanele se pot consuma în stare proaspătă atunci când sunt fragede, fierte când se curaţă de coajă. Se fierb 30 de minute, în apa care fierb se pot adăuga plante aromatice precum fenicul sau cimbru. Coapte în cuptor sau pe jar, piure de castane. Castanele se fierb apoi se fac pastă la care se va adauga miere şi lapte. Un desert deosebit se poate obţine prin amestec cu albuş de ou.

Autorităţile române au deschis luni cabinete medicale de asistenţă primară şi servicii de sănătate mintală în cadrul Centrului de Servicii Integrate pentru Refugiaţi de la Romexpo.
Deschiderea cabinetelor a fost realizată chiar de Ziua Mondială a Refugiaţilor, în prezenţa ministrului Sănătăţii, prof. univ. dr. Alexandru Rafila. Astfel, cabinetul medical va furniza servicii de medicină de familie, ginecologie, planificare familială şi sănătatea reproducerii, iar cabinetul de consiliere psihologică va furniza servicii de consiliere psihologică şi psihoterapie individuală şi de grup. În Bucureşti se află cel mai mare număr de refugiaţi din Ucraina, marea majoritate fiind femei şi copii. Cele două cabinete au fost înfiinţate cu sprijinul Biroului OMS din România, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii. “Au fost elaborate mai multe materiale de informare despre utilizarea antibioticelor şi vaccinare, despre drepturile pacienţilor privind serviciile medicale. Acestea vor fi disponibile în limbile ucraineană, română şi engleză şi vor fi puse la dispoziţia refugiaţilor”, a precizat Ministerul Sănătatii, într-un comunicat.

Administrarea medicamentului oral fezolinetant, aflat în curs de dezvoltare, a redus semnificativ frecvenţa şi severitatea simptomelor vasomotorii moderate şi severe asociate menopauzei, potrivit unui studiu de faza 3 prezentat recent în cadrul reuniunii anuale a Societăţii Americane de Endocrinologie – ENDO 2022.
Studiul clinic SKYLIGHT a durat 52 de săptămâni şi a investigat siguranţa şi eficacitatea medicamentului fezolinetant, un antagonist al receptorilor de neurokinină 3 (NK3), pentru severitatea simptomelor vasomotorii moderate până la severe (VMS) şi tulburările de somn. „VMS asociate cu menopauza, caracterizate de bufeuri şi transpiraţii nocturne, afectează milioane de femei din întreaga lume şi pot avea un impact asupra activităţilor de zi cu zi şi a calităţii vieţii“, a declarat dr. Genevieve Neal-Perry, profesor emerit la catedra de obstetrică şi ginecologie a facultăţii de medicină din cadrul universităţii din Carolina de Nord. Studiul dublu-orb de faza 3 randomizat a fost efectuat pe femei aflate la menopauză cu vârste cuprinse între 40-65, cu o medie de şapte sau mai multe bufeuri pe zi, de la moderat la sever, şi comparat cu un grup placebo.
Femeile au primit două doze o dată pe zi de fezolinetant de 30mg sau 45mg, timp de 12 săptămâni. În perioada de prelungire, participantele din grupul placebo au fost şi ele randomizate pentru a primi fezolinetant de 30 mg sau 45 mg, în timp ce grupurile iniţiale au rămas la doza primită de fezolinetant pentru restul de 40 săptămâni. Studiul prelungit a cuprins 484 de femei.

Maca este rădăcina unei plante care creşte în Peru, Bolivia, Paraguay şi Argentina. Este extrem de rezistentă, maca putând rezista la altitudini mari şi la temperaturi foarte joase, condiţii în care puţine plante pot supravieţui. Această este plantă cultivată la cea mai mare altitudine din lume, crescând şi la 4100 de metri înălţime. Rădăcina depozitează o mulţime de nutrienţi, iar atunci când este scoasă din pământ, vine într-o varietate mare de culori. Culorile rădăcinii variază de la galben crem sau roz deschis, până la mov sau negru. Rădăcina de maca poate fi comparată ca şi aspect cu o ridiche mai mare, iar gustul ei este picant, dulce şi cu o aromă asemănătoare melasei. Maca este o sursă de tiamină (B1), riboflavină (B2), vitamina B6, calciu şi fier care contribuie la menţinerea energiei metabolismului. Conţine, de asemenea, zinc care ajută la fertilitate şi reproducere, precum şi la menţinerea unui nivel normal de testosteron în sange. Pe lângă acestea, riboflavina şi zincul contribuie la reglarea activităţii hormonale şi ajută la reducerea oboselii şi a extenuării. Maca are foarte multe proprietăţi, motiv pentru care este atât de apreciată. Printre proprietăţile pe care le are enumerăm: proprietăţi fungistatice, bacteriostatice, anticarcinogene, antioxidante, îmbunătăţeşte nivelul energetic general, rezistenţa la stres, memoria şi învăţarea, ajută la menţinerea dinţilor sănăoşi şi asigură rezistenţa oaselor.

Planta cu frunze alungite are o rădăcina al cărei contur aminteşte de forma corpului uman. Datorită acestui lucru, încă din cele mai vechi timpuri, rădăcinii plantelor din specia Panax a familiei Araliaceae i-au fost atribuite proprietăţi benefice. Folosit în mod traditional în medicina chineză, ginsengul este cultivat astăzi şi în alte ţări, cum ar fi Rusia, America de Nord sau Coreea de Sud. Datorită conţinutului bogat în substanţe active, numite ginsenozide, rădăcina de ginseng are efecte antiinflamatoare, antiulceroase şi hipotensive, fiind utilă în stimularea imunităţii.
Unul dintre aspectele care fac din ginseng o resursă preţioasă este intervalul lung de timp dintre plantare şi recoltarea rădăcinii. Planta ajunge la înflorire abia după cinci ani, iar rădăcina ajunge la maturitate dupa alţi cinci ani. Pericolul de deteriorare a rădăcinii este foarte mare după recoltare, iar aceasta trebuie uscată sau tratată cu aburi, pentru ca proprietăţile curative să rămană active. Utilizat pentru rolul de tonic fizic şi psihic, dar şi ca adjuvant în tratamentul diabetului zaharat, ginsengul este considerat un veritabil panaceu. Substanţele active prezente în pudra obţinută din rădăcina de ginseng, pot avea efecte benefice în diverse terapii complementare ale anumitor afecţiuni. Printre acestea se numără tulburările afective, bolile cardiace, oboseala cronică, disfuncţiile erectile, afecţiunile ficatului, hipertensiunea sau chiar simptomele asociate tulburărilor tipice menopauzei. Ginsenozidele, poliacetilena şi polizaharidele sunt principiile active care conferă ginsengului proprietăţile medicinale.

Mai multe afecţiuni cardiace au fost asociate cu un risc de demenţă mai ridicat chiar şi decât un riscul genetic, arată un nou studiu la scară largă. Studiul condus de universităţile Oxford şi Exeter este printre cele mai mari care au examinat vreodată legătura dintre mai multe afecţiuni cardiace şi demenţă şi unul dintre puţinele care au analizat problema complexă a mai multor afecţiuni de sănătate. Folosind arhiva Biobank, din Marea Britanie, studiul a analizat datele de la peste 200.000 de persoane de origine europeană, cu vârsta de la 60 de ani în sus. Echipa internaţională de cercetare i-a identificat pe cei care au fost diagnosticaţi cu afecţiuni cardiometabolice, diabet, AVC, atac de cord sau o combinaţie a celor trei afecţiuni şi care au dezvoltat demenţa. "Demenţa este o problemă majoră la nivel mondial, şi se estimează că până în 2050, 135 de milioane de oameni din întreaga lume vor suferi de această afecţiune devastatoare. Am constatat că existenţa unor astfel de afecţiuni cardiace este legată de riscul de demenţă într-o măsură mai mare decât riscul genetic. Aşadar, indiferent de riscul genetic cu care te-ai născut, poţi avea un impact mare asupra reducerii riscului de demenţă, având grijă de sănătatea cardiacă şi metabolică pe tot parcursul vieţii", a declarat dr. Xin You Tai, autorul principal, şi doctorand la Oxford.
Echipa, care a inclus şi cercetători de la universităţile din Glasgow şi Michigan, a constatat că aproape 20.000 dintre cei pe care i-au studiat au fost diagnosticaţi cu una dintre cele trei afecţiuni. Puţin peste 2.000 au avut două dintre afecţiuni, iar 122 le-au avut pe toate trei.

Se curaţă un castravete proaspăt şi se dă pe răzătoare (sau se bagă la mixer), iar pasta obţinută se aplică pentru 15-20 minute pe faţă. Este un tonic minunat, în plus previne şi înlătură coşurile, punctele negre, ridurile şi deshidratarea.
Tot din castravete se mai poate face o pastă pentru albirea tenului, prin amestecarea unei linguri de suc de castravete cu o lingură de lapte şi câteva picături de apă de trandafir. Se lasă pe faţă 15 minute.
Pe lângă acţiunea de catifelare a tenului, castravetele este apreciat şi pentru acţiunea de îndepărtare a ridurilor. Prin aplicarea pe faţă a feliilor de castravete, puteţi reduce considerabil ridurile de pe faţă sau le puteţi atenua. Feliile de castravete subţiri şi reci sunt faimoase pentru liniştirea durerilor de ochi.

O echipă internaţională de cercetători a raportat rezultatele promiţătoare ale unui mic studiu clinic, în care pacienţii au fost trataţi cu bacteriofagi pentru infecţiile rezistente la antibiotice. Infecţiile cu micobacterii netuberculoase (MNT), care dăunează sau distrug bronhiile plămânilor (reţeaua de tuburi care transportă oxigenul şi alte gaze la organe), sunt din ce în ce mai frecvente în rândul pacienţilor cu fibroză chistică sau alte boli cronice. Tratarea infecţiilor, în special cele cauzate de mycobacterium abcesus, este dificilă din cauza creşterii rezistenţei bacteriene la antibiotice, medicamente care au reprezentat multă vreme standardul de îngrijire. Centrele pentru Controlul Bolilor estimează că aproape 3 milioane de infecţii de tot felul, rezistente la antibiotice, apar anual în Statele Unite, provocând peste 35.000 de decese. Bacteriofagii sunt virusuri care au evoluat pentru a viza şi distruge anumite specii sau tulpini bacteriene. Fagii sunt mai abundenţi decât toate celelalte forme de viaţă de pe Pământ combinate şi se gasesc oriunde există bacterii.
Descoperiţi la începutul secolului 20, fagii sunt de mult cercetaţi pentru potenţialul lor terapeutic, dar aceste cercetări s-au înmulţit în ultimul timp din ce în ce mai mult, odată cu creşterea şi răspândirea bacteriilor rezistente la antibiotice. În 2016, oamenii de ştiinţă şi medicii de la UC San Diego School of Medicine şi UC San Diego Health au folosit o terapie experimentală intravenoasă cu care şi-au tratat şi vindecat cu succes un coleg, Tom Patterson, care a fost la un pas de moarte din cauza unei infecţii bacteriene rezistente.
A fost primul caz documentat din SUA care a folosit o terapie intravenoasă cu bacteriofagi pentru a eradica o infecţie bacteriană sistemică.