Nalba de pădure, colăceii babei, malaga, de la care se folosesc florile şi frunzele; Malva neglecta Wallroth, numită popular caşul-popii, cas, nalbă-măruntă, nalbă-mică, de la care se întrebuinţează numai frunzele. Utilizare ceai nalbă mare: Acţiune internă secretolitică pulmonară, emolientă, expectorantă, antiinflamatoare a aparatului respirator, renal şi gastro-intestinal (datorită substanţelor mucilaginoase şi produşilor de hidroliză ai acestora). Intern, sub formă de ceai (macerare la rece), la inflamaţiile căilor respiratorii (tuse, bronşită, laringită) precum şi în infecţiile renale şi tulburări gastro-intestinale.
Extern: acţiune emolientă şi antiinflamatoare. Frunzele şi florile se utilizează extern sub formă de cataplasme, ca emolient şi calmant. Se recomandă în laringite, traheite, spălături vaginale, ten uscat. Frunzele de nalbă în amestec cu flori de muşeţel şi cu capsule de mac dau o bună gargară pentru amigdalite şi abcese dentare. Sub formă de clismă se folosesc în hemoroizi. Pe tenul uscat şi cu riduri se folosesc comprese care se ţin timp de 10-15 minute. Rădăcinile ţinute în gură înlătură răguşeala, iar la copii se folosesc pentru a favoriza apariţia dentiţiei. Intern: macerare la rece o lingură de rădăcină în 200 ml apă, la temperatura camerei, timp de 25 minute; după strecurare se adaugă un vârf de cuţit cu bicarbonat de sodiu, pentru a nu se produce iritaţii stomacale. Cantitatea se bea fracţionat, în 4-5 reprize în decursul unei zile, îndulcit.