Oamenii de ştiinţă americani au dezvoltat un biomaterial nou care permite insulelor pancreatice să supravieţuiască după transplant fără imunosupresie pe termen lung. În urma rezultatelor, cercetătorii au anunţat planificarea unui studiu clinic. În prezent, standardul de tratament pentru pacienţi este administrarea zilnică de insulină pe tot parcursul vieţii.
Pentru unii pacienţi, un transplant de insule pancreatice (un grup de celule din pancreas), pentru înlocuirea celulelor beta pierdute, ar putea reprezenta o opţiune atractivă.
Aceasta strategie impune însă ca pacienţii să ia medicamente imunosupresoare pe tot parcursul vieţii, pentru a preveni respingerea transplantului.
Pentru a aborda acest neajuns, o echipă de la spitalul din Massachusetts (MGH) şi facultatea de medicină Harvard a colaborat cu cercetători de la institutul de tehnologie din Georgia şi universitatea din Missouri pentru a dezvolta un biomaterial inedit care, atunci când este amestecat cu insule pancreatice, permite acestora să supravieţuiască după transplant fără a mai fi nevoie de imunosupresie pe termen lung. Într-un studiu preclinic realizat la MGH şi publicat în Science Advances, cercetătorii au testat noul biomaterial într-un model de maimuţă cu diabet de tip 1. Materialul include o proteină nouă, numită SA-FasL care stimulează toleranţă imună şi care se află pe suprafaţa moleculelor de microgel. După ce a fost amestecat cu insule pancreatice, biomaterialul a fost transplantat în pliurile de omentum modificate genetic (pliuri de ţesut gras care atârnă de stomac şi acoperă intestinele).

În fiecare an pe 17 Mai este celebrată Ziua Mondială de Luptă Împotriva Hipertensiunii Arteriale. Scopul acestei zile este de a sensibiliza populaţia despre riscurile Hipertensiunii Arteriale şi de a încuraja metodele de diagnosticare precoce şi prevenire a acestei maladii şi a complicaţiilor acesteia. Hipertensiunea Arterială este o EPIDEMIE GLOBALĂ!
Peste 1,5 miliarde de oameni suferă de hipertensiune arterială, în toată lumea. Hipertensiunea Arterială este factor de risc major pentru accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic, alte boli cardiace, renale şi pentru diabet.

Seminţele de fructe pot regla digestia şi fortifica rinichii. Astfel, în loc să arunci la gunoi seminţele de pepene verde, pune-le deoparte şi foloseşte-le mai târziu pentru a-ţi prepara un ceai. Cu toţii ştim că pepenele verde (cunoscut şi sub denumirea de pepene roşu) este un aliment sănătos, hrănitor şi revigorant, fiind practic fructul oficial al verii. Însă majoritatea suntem obişnuiţi să îndepărtăm seminţele de pepene verde atunci când servim acest fruct.
De fapt, din ce în ce mai multe magazine încearcă să-şi ajute consumatorii punând în vânzare pepeni verzi „fără seminţe”. Dar ştiai că seminţele de pepene verde oferă beneficii incredibile pentru sănătate? Majoritatea seminţelor fructelor au proprietăţi uşor laxative, putând îmbunătăţi digestia. Seminţele de pepene verde sunt însă mult mai mari decât alte seminţe de fructe, motiv pentru care puţine persoane îndrăznesc să le consume. Tocmai marimea lor este unul dintre principalele avantaje ale acestor seminţe, iar cunoscătorii ştiu să profite de acest atu. Seminţele de pepene verde sunt un laxativ foarte eficient şi pot fi folosite pentru a prepara un ceai util împotriva constipaţiei.

Pentru prima dată, specialiştii au folosit cu succes bacteriofagi (viruşi care ucid bacteriile), pentru a trata infecţia pulmonară micobacteriană rezistentă la antibiotice. Medicii de la National Jewish Health, din Statele Unite, au folosit un tratament cu bacteriofagi pentru un tânăr pacient cu fibroză chistică, pentru a face posibil un transplant pulmonar care să-i salveze viaţa. Utilizarea cu succes a bacteriofagilor pentru a trata infecţia pulmonară cu Mycobacterium abcesus a fost descrisă într-un studiu de caz publicat vineri în jurnalul Cell. „Încercăm de ani de zile fără succes să eliminam infecţia micobacteriană cu o varietate de antibiotice. Folosind proprii inamici naturali ai bacteriilor, am reuşit să eliminăm infecţia, care a dus la un transplant pulmonar de succes“, a declarat dr. Jerry Nick, autorul principal al studiului şi directorul programului de fibroză chistică la adulţi, de la National Jewish Health, un centru important în tratamentul infecţiilor cu MNT, şi care are cel mai mare program de fibroză chistică pentru adulţi. Fibroza chistică este o boală ereditară care provoaca o acumulare de mucus în plămâni, ceea ce duce la infecţii bacteriene repetate care dăunează plămânilor şi pot provoca insuficienţă respiratorie.
Deşi noile tratamente au îmbunătăţit foarte mult prognosticul pentru persoanele cu fibroză chistică, speranţa de viaţă rămâne încă semnificativ redusă.

Ziua Internaţională a Mucopolizaharidozei (MPZ) are loc anual pe 15 mai pentru a sensibiliza publicul larg şi medicii deopotrivă despre această boala rară. Ziua marchează importanţa diagnosticării şi a tratamentului precoce pentru a menţine sub control afecţiunea.
Mucopolizaharidoza este o boală genetică rară care afecteaza 1 din 25.000 de persoane. Persoanele care suferă de această afecţiune au un deficit sau nu au deloc enzima care descompune zahărul, numită mucopolizaharida sau glicozaminoglican.
Prin urmare, zahărul se acumulează în corpul lor şi provoacă leziuni celulare care se manifestă prin probleme ale ficatului, oaselor şi articulaţiilor, inimii, ochilor, precum şi ale sistemului respirator şi nervos. Boala nu poate fi vindecată, dar există medicamente disponibile care o pot ţine sub control, pot atenua problemele cauzate de aceasta şi le pot face pacienţilor viaţa mai uşoară. La fel ca la multe alte boli rare, diagnosticul precoce este una dintre principalele probleme ale mucopolizaharidozei. De asemenea, deoarece este o boală rară, cu o varietate de simptome, este adesea dificil pentru pacienţi să obţină un diagnostic rapid.

Poate că foloseşti frunzele de dafin de fiecare dată când prepari sarmale, fasole iahnie ori sosuri de roşii, însă te-ai gândit vreodată că acestea pot fi consumate sub formă de ceai, puse în supe sau în smoothie-uri? Iată ce beneficii pentru sănătate au frunzele de dafin şi de ce e indicat să le introduci în meniul tău!
Frunzele de dafin, cunoscut şi sub denumirea de laur (Laurus nobilis), au o serie de efecte terapeutice pentru sistemul digestiv, pentru aparatul respirator, pentru sănătatea inimii, dar pot fi folosite totodată şi pentru uşurarea durerilor menstruale, pentru menţinerea părului frumos şi sănătos ori pentru ţinerea la distanţă a insectelor. Frunzele de dafin au un impact puternic asupra sistemului gastrointestinal, având totodată efect diuretic şi emetic (antivomitiv). Acestea pot fi folosite în caz de intoxicaţie, ajutând organismul să elimine substanţele toxice din sistem. Substanţele active din dafin uşurează crampele abdominale, calmează simptomele sindromului de colon iritabil şi stimulează digestia. Enzimele unice prezente în aceste frunze ajută la facilitarea digestiei şi metabolismului eficient al proteinelor complexe. Ştiai că dafinul este un aliat şi în caz de răceală? Uleiul esenţial de dafin, aplicat direct pe piept şi masat uşor, poate ameliora simptomele afecţiunilor aparatului respirator. Se recomandă lăsarea uleiului peste noapte, pentru că acesta va acţiona în continuare. Inhalarea vaporilor acestui ulei poate stimula expectoraţia, ameliorand astfel tusea şi accelerând procesul de vindecare a pacientului.

Cu cât persoanele în vârstă iau mai multe antibiotice, cu atât este mai mare riscul de boală inflamatorie intestinală (IBD), sugerează un nou studiu. Aceasta descoperire ar putea explica numărul în creştere al cazurilor de boală Crohn şi de colită ulcerativă, tipuri frecvente de boli inflamatorii intestinale (IBD) apărute în rândul persoanelor în vârstă.
Pentru studiu, cercetătorii au analizat prescrierile a 2,3 milioane de adulţi cu vârsta de 60 de ani şi peste din Danemarca, care au fost nou diagnosticaţi cu IBD din 2000 până în 2018. Oamenii de ştiinţă au descoperit o legătura între utilizarea oricărui antibiotic şi rate mai mari de IBD, iar riscul a crescut semnificativ cu fiecare curs de antibiotice.
În comparaţie cu cei care nu au utilizat antibiotice în ultimii cinci ani, o cură de antibiotice a fost asociată cu un risc cu 27% mai mare de un caz nou diagnosticat de IBD, două cure cu un risc cu 55% mai mare şi trei cure cu un risc cu 67% mai mare. Patru cure au fost legate de un risc cu 96% mai mare şi cinci sau mai multe cure cu un risc cu 236% mai mare, au raportat cercetătorii. „La adulţii în vârstă, credem că factorii de mediu sunt mai importanţi decât genetica”, a spus prof. dr. Adam Faye, cercetător principal, la NYU Grossman School of Medicine, din New York City.

Nu doar fructele pomilor sunt benefice consumului uman, ci şi frunzele lor. Din ele se pot prepara diverse leacuri. Ceaiul din frunzele de cireş şi vişin este benefic în multe afecţiuni. Frunzele pomilor fructiferi sunt bogate în clorofilă, o substanţă supranumită „sângele verde” al organismului. Pentru a beneficia de efectele lor maxime, acestea trebuie recoltate când sunt tinere şi fragede. Pomii de la care culegeţi frunzele trebuie să fie din curte, din grădină sau din alte locuri ferite de poluare. Frunzele se spală şi se mărunţesc. Se folosesc apoi la prepararea unei infuzii. Aceasta se poate consuma intern, sau se poate aplica extern, sub forma de comprese. Frunzele de vişin şi de cireş – proprietăţi şi beneficii. În frunzele de cireş se găsesc următorii compuşi benefici: taninuri (au proprietăţi antiseptice şi astringente; sunt utile în amigdalită, faringită, hemoroizi, erupţii ale pieii, sângerări intestinale şi diaree) flavonoide (sunt antioxidanţi care previn infecţiile bacteriene şi virale şi cancerul) saponine (ajută la scăderea colesterolului şi a riscului de cancer şi stimulează funcţia sistemului imunitar). Un studiu a arătat că extractul de frunze de cireş previne daunele ADN şi moartea celulară şi are efecte citotoxice. Aceste efecte se datorează proprietăţii lor antioxidante. Cercetătorii au evaluat potenţialul antimicrobian al frunzelor de vişin şi coacăz negru în produsele din carne. Rezultatele au arătat că polifenolii din frunzele de vişin s-au dovedit eficiente împotriva microorganismelor care provoacă toxiinfecţii alimentare.

Un studiu recent arată că ţesutul adipos brun, cunoscut sub numele de „grăsime brună“ se află la un nivel mai ridicat la persoanele care prezintă indicaţii foarte timpurii de tulburări metabolice. Studiul sugerează că grăsimea brună activa este recrutată pentru a contracara stările „pre-prediabetice“, şi ar putea servi ca un mecanism de protecţie de prima linie împotriva anomaliilor metabolice sau hormonale foarte timpurii. Grăsimea brună este un tip de grăsime care se activează atunci când temperatura corpului scade, producând căldură pentru a încălzi corpul. Studiile de până acum au demonstrat că grăsimea brună consumă glucoză şi acizi graşi, şi ar putea fi o posibilă ţintă pentru tratamentul obezităţii şi al altor tulburări metabolice.
„Scopul principal al acestui studiu a fost acela de a evalua dacă există diferenţe între nivelurile de glucoză, insulină, lipide şi alţi metabolişi de bază, între subiecţii cu cantităţi diferite de grăsime brună. Totodată, am examinat probele de sânge ale pacienţilor şi stilul de viaţă pentru a evalua asocierea acestora cu nivelurile de grăsime brună“, a declarat John P. Crandall, coordonator în cercetarea clinică la Institutul de Radiologie Mallinckrodt de la facultatea de medicină a universităţii Washington din St. Louis, Missouri.

O echipă internaţională de cercetători a identificat un medicament deja autorizat pentru cancer mamar care ar putea inhiba creşterea celor mai agresive tumori cerebrale.
Medicamentul abemaciclib este autorizat pentru punere pe piaţă în Uniunea Europeană pentru tratamentul cancerului mamar incipient, avansat sau metastatic.
Meningiomul este cel mai frecvent tip de tumoră primară, fără metastaze, din sistemul nervos central. În jur de 31.000 de persoane sunt diagnosticate în fiecare an numai în SUA.
Printre simptome se numără, dureri de cap, convulsii sau alte deficite neurologice (slăbiciune, pierderea vederii, vedere dublă sau modificări senzoriale).
Când un meningiom recidivează după o intervenţie chirurgicală şi radioterapie, pacienţii rămân fără opţiuni. Pentru aceste tumori recidivante agresive, care apar în 20% din cazuri şi pot duce la invaliditatea pacientului sau chiar la deces, nu există medicamente aprobate.
Recent, oamenii de ştiinţă de la Northwestern Medicine, într-o colaborare internaţională cu cercetători de la universităţile din California, San Francisco şi Hong Kong, au demonstrat eficacitatea medicamentului abemaciclib la pacienţi selectaţi în studii preclinice realizate în modele umane realizate la şoarece, folosind un organoid 3D de ţesut viu cu o tumoră cerebrală şi în culturi celulare.