Poliartrita reumatoidă este o afecţiune cronică, inflamatorie ce afectează mai ales articulaţiile. În cazuri rare, boala poate afecta vasele de sânge, pielea, plămânii sau ochii. Se estimează că apare la 1% din populaţie în decursul vieţii şi este catalogată drept o boală autoimună, deoarece sistemul imunitar „vede” celulele proprii (în acest caz, articulaţiile) drept un invadator care trebuie eliminat. Dacă în cazul bolii artrozice, simptomele apar în urma solicitării articulaţiilor, la poliartrita reumatoidă acestea apar ca urmare a unei inflamaţii primare a unor articulaţii anterior normale. Poliartrita reumatoidă apare atunci când sistemul imunitar atacă membrana sinovială (ţesutul care căptuşeşte cavitatea articulară). În urma inflamaţiei, această membraă se edematiază (se umflă), eliberează substanţe chimice care pot chiar distruge cartilajul (ţesutul de conecţie dintre oase), tendoanele (ţesuturile care conectează oasele cu musculatura) şi ligamentele (ţesuturile care conectează oasele şi cartilajele), ceea ce afectează articulaţiile şi buna lor funcţionare, dacă boala nu este detectată din timp.

Hepatita Delta este considerată cea mai severă formă de hepatită virală, în condiţiile în care evoluează rapid către boala hepatică avansată şi într-un timp de trei ori mai scurt decât hepatita B. ,,Este responsabilă de două-trei până la de şase ori mai multe ciroze hepatice, cancere hepatice, nevoi de transplant hepatic şi decese. E timpul ca şi noi să deschidem ochii şi să oferim populaţiei din România, care are cea mai mare prevalenţă de hepatita Delta, noi soluţii terapeutice”, a declarat la dezbaterea ,,Access and Therapies360”, organizată de redacţia 360medical.ro, prof. univ. dr. Liana Gheorghe, medic primar gastroenterologie şi hepatologie la Institutul Clinic Fundeni şi UMF ,,Carol Davila”.
Reputatul specialist a punctat în cadrul manifestării online, un eveniment din seria conferinţelor 360 APT, Acces, politici şi terapii, că acest tip de hepatită virală ridică cele mai multe probleme din punct de vedere al severităţii bolii.
,,Înseamnă o progresie rapidă către boala hepatică cronică, către ciroza hepatică, către decompensare, un risc mai mare de hepatocarcinom, o neşansa de-a evolua către stadii terminale şi de-a avea nevoie de transplant hepatic şi o rată mai mare de deces prin boala cronică hepatică. Hepatita Delta rămâne în momentul acesta o boală care nu are o terapie dedicată. O boală pe care ghidurile internaţionale şi societăţile savante precum societatea Europeană sau Americană sau Asia-Pacific de Hepatologie o pun undeva într-un colţ. Toate recomandările de-a evalua pacienţii pentru prezenţa infecţiei Delta sau recomandările de ghid pentru tratamentul acestor pacienţi sunt cuprinse undeva în nişte secţiuni din managementul pacienţilor cu infecţie virală B”, a subliniat prof. univ. dr. Liana Gheorghe, medic primar gastroenterologie şi hepatologie la Institutul Clinic Fundeni şi UMF ,,Carol Davila”.

Ministerul Sănătăţii urmează să introducă 16 noi protocoale terapeutice, în urma adăugarii unor medicamente pe lista tratamentelor compansate, şi să actualizeze 6 protocoale existente, la recomandarea comisiilor de specialitate. Măsura este cuprinsă într-un proiect de ordin comun al ministrului Sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS).
Astfel, noul ordin introduce 14 noi protocoale terapeutice, pentru combinaţii insulină degludec + liraglutidă, combinaţii insulină degludec + insulină aspart, combinaţii empagliflozin + metformină, combinaţii ertugliflozin + sitagliptin (diabet zaharat), fenilbutirat de glicerină (tulburări ale ciclului ureei), givosiran (porfirie hepatică acută), eltrombopag (trombocitopenie imună primară), luspatercept (anemie dependentă de transfuzii ca urmare a sindroamelor mielodisplazice), glasdegib (leucemie acută mieloidă), elexacaftor/tezacaftor/ivacaftor (fibroza chistică), ropeginterferon alfa-2b (policitemie vera), pitolisant (narcolepsie), brolucizumab (degenerescenţa maculară legată de vârstă) şi protocolul pentru urticarie cronică spontană – terapie biologică.
De asemenea, actul normativ prevede actualizarea a 6 protocoale terapeutice, pentru blinatumomab, venetoclax, emicizumab, apomorfina, scleroza multiplă – tratament imunomodulator şi psoriazis cronic sever (în plăci) – agenţi biologici şi terapii cu molecule mici.
Protocoalele terapeutice au fost analizate şi avizate de către Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR).
Potrivit legislaţiei, prescrierea, eliberarea şi decontarea medicamentelor în sistemul public de asigurări de sănătate se realizează şi în baza protocoalelor terapeutice aprobate prin ordin comun al Ministerului Sănătăţii şi al CNAS.

Rozmarinul este condimentul adesea folosit pentru aroma şi gustul său în diferite preparate culinare, însă se poate folosi şi pentru prepararea ceaiurilor. Este un adjuvant pentru memorie, dar şi un tonic digestiv şi stimulent al circulaţiei cerebrale. Ai încercat până acum să faci ceai de rozmarin? Rosmarinus, în denumirea ştiinţifică, este de origine mediteraneană şi creşte de multe ori în apropierea mării. Crenguţele de rozmarin sunt folosite încă din antichitate datorită acţiunilor sale multiple. Iată care sunt beneficiile consumului de ceai de rozmarin: Reduce senzaţia şi stările de ameţeală; Menţine tensiunea arterială în limite normale; Elimină disconfortul de la nivelul aparatului osteo-articular; Îmbunătăţeşte şi stimuleaza digestia; Reduce spasmele care pot apărea la nivelul tractului intestinal; Stimularea producerii şi eliminării de bilă; Reduce surmenajul psihic şi intelectual. Pentru o linguriţă cu vârf de rozmarin uscat ai nevoie de 250 ml de apă clocotită. Se lasă totul la infuzat pentru 15 minute, la temperatura camerei, după care se strecoară şi se consumă pe durata zilei, cu 30 de minute înainte de masă. Macerat la rece, infuzia se pregăteşte dintr-o linguriţă cu vârf de plantă adăugată în 250 ml de apă rece. Se lasă totul la macerat timp de 6-8 ore, la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se beau 2 căni pe zi.

Accesul pacienţilor români la medicamente este afectat de un buget al Sănătăţii care în România este mult mai mic decât media UE, de o utilizare suboptimală a medicamentelor generice şi de taxa de clawback. Aceasta este concluzia dr. Daniel Bran, vicepreşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România (APMGR), care a fost prezent la dezbaterea online ,,Access and Therapies360”, organizată de redacţia 360medical.ro chiar de Ziua Mondială a Sănătăţii.
,,În studiul IQvia se arată că, în perioada 2015-2020, prin introducerea medicamentelor generice în tratamentul pacienţilor din România au fost aduse economii bugetare de 540 de milioane de euro. Se putea mult mai mult pentru că, în aceeaşi perioadă de 5 ani, în România au fost introduse 350 de medicamente generice. Prin comparaţie, în Cehia au fost introduse 700, în Polonia de 4 ori mai multe, în Germania de 6 ori mai multe. Ce-am putea face cu aceste economii bugetare, ce-am putea face dacă am avea un acces optim la medicamentele generice? Am putea să dotăm spitale, să scădem clawback-ul, să plătim pentru inovaţie. Însă accesul pacienţilor este afectat de un buget scăzut şi de o utilizare suboptimală a medicamentelor generice”, a punctat dr. Daniel Bran.
,,Faptul că preţul cel mai mic din Europa nu ne ajută în a avea acces la tratament este cunoscut şi de autorităţi indirect. Taxa clawback cu siguranţă nu ajuta. Cele mai vulnerabile medicamente sunt cele până în 100 de lei, care reprezintă cam două treimi din medicamentele utilizate în România”, a atras atenţia Daniel Bran.
Sunt 20 de fabrici de medicamente generice în România, care se confruntă acum cu creşterea costurilor materiei prime, creşterea costurilor la energie, gaze.
Propunerea Asociaţiei privind medicamentele vulnerabile este de-a găsi o soluţie prin care să se scadă taxa clawback. ,,Să nu considerăm medicamentele generice ca generatoare de costuri. Medicamentele generice sunt medicamentele care ajută la optimizarea bugetară, ajută la crearea de spaţiu bugetar, creare care ajută să utilizăm aceşti bani în sănătate pentru că e clar că aceşti bani nu ajung”, a spus Daniel Bran în cadrul dezbaterii.
În opinia sa, scăderea taxei clawback nu impactează bugetul de stat, dimpotrivă la finalul zilei vor rămâne fonduri care vor putea fi folosite pentru inovaţie, pentru dotarea spitalelor.

Ocluzia intestinală reprezintă un blocaj care determină diminuarea importantă sau absenţa tranzitului intestinal pentru gaze şi materii fecale (scaun). Poate să apară oriunde la nivelul intestinului subţire sau gros şi poate fi parţială sau completă. Ocluzia intestinului subţire reprezintă majoritatea cazurilor (80%). Cauzele frecvente sunt aderenţele, herniile şi tumorile. Semnele şi simptomele tipice includ: durere abdominală severă, vărsături, distensie abdominală, constipaţie, balonare şi absenţa tranzitului intestinal pentru materii fecale şi gaze. Ocluzia intestinală este o urgenţă chirurgicală şi reprezintă 20% din internările pentru „abdomen chirurgical acut”. Toţi pacienţii suspectaţi de ocluzie intestinală trebuie spitalizaţi pentru stabilirea diagnosticului şi începerea tratamentului cât mai precoce. Trebuie consultat întotdeauna medicul chirurg. Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic şi este confirmat de radiografia abdominală simpla şi CT abdominal. Tratamentul trebuie instituit odată cu începerea investigaţiilor şi constă dintr-o combinaţie de reechilibrare hidroelectrolitică intravenoasă şi decompresie prin aspiraţie nazogastrică. În majoritatea cazurilor, este necesară intervenţia chirurgicală. Pacienţii care sunt trataţi în timp util au un prognostic foarte bun. Dacă nu este tratată, ocluzia intestinala prelungită determină ischemia peretelui intestinal, urmată de perforaţie cu peritonită şi şoc septic, care sunt adesea fatale.

Proiectul de reorganizare a Ministerului Sănătăţii ar putea fi aprobat luni în şedinţa săptămânală a Executivului. Este vorba de un proiect de act normativ ce prevede un amplu proces de reorganizare în vederea eficientizării activităţii, proces ce presupune înfiinţarea unor direcţii noi, între care o direcţie de implementare şi monitorizare a PNRR, şi majorarea semnificativă a numărului de angajaţi.
“Prin acest demers, se urmăreşte optimizarea proceselor manageriale ale Ministerului Sănătăţii, condiţie esenţiala în vederea realizării obiectivelor şi scopului acestuia, astfel încât să poată fi asigurată îndeplinirea funcţiilor şi atribuţiilor acestuia în condiţii optime”, se arată în nota de fundamentare a proiectului de act normativ.
Reorganizarea presupune înfiinţarea Direcţiei Politici de Resurse Umane în Sănătate (prin preluarea atribuţiilor şi reorganizarea unor structuri din cadrul Direcţiei generale resurse umane), a Direcţiei Juridice (prin reorganizarea Direcţiei legislaţie, contencios şi guvernanţă corporativă), a Direcţiei generale implementare şi monitorizare proiecte şi a Direcţiei de implementare şi monitorizare a PNRR.
De asemenea, în cadrul ministerului va fi înfiinţată Direcţia Achiziţii, Patrimoniu şi Infrastructuri Sanitare, Direcţia Generală Sănătate Publică şi Programe de Sănătate, Direcţia Generală Asistenţă Medicală şi Direcţia Încadrări Personal şi Structuri Sanitare.
Proiectul mai prevede şi reorganizarea unor servicii şi compartimente existente, dar şi suplimentarea numărului de posturi din unele structuri existente, în vederea creşterii capacităţii instituţionale. Astfel, Ministerul Sănătăţii va avea un număr maxim de 449 posturi, faţă de 384 în prezent (+17%), fără a lua în calcul demnitarii şi posturile aferente cabinetului ministrului.

Cu toate că de multe ori este considerată o legumă, anghinarea (Cynara cardunculus var. scolymus) face parte din familia compozitelor (ciulini). Această plantă îşi are originea în zona Mării Mediterane şi a fost folosită de mai multe secole pentru proprietăţile sale medicinale. Anghinarele au o serie de beneficii pentru sănătate, cum ar fi reducerea glicemiei, îmbunătăţirea digestiei, a sănătăţii inimii şi a ficatului.
Mai nou, oamenii au început să folosească extractul de anghinare drept supliment alimentar, datorită concentraţiilor mari de compuşi pe care planta îi conţine. Anghinarea este bogată în apigenină şi luteolină, agenţi bioactivi cu beneficii pentru sănătate. În plus, extractele din frunze de anghinare au mai multe beneficii decât planta în sine, datorită concentraţiilor mari de compuşi polifenolici care se găsesc în frunzele plantei. Printre compuşii foarte importanţi ai frunzelor de anghinare se numără: Cinarina, care acţionează asupra celulelor hepatice, îmbunătăţind producţia de bila; Cinaropicrina, care îi oferă anghinarei gustul amar specific; Cinarozida, care are proprietăţi antiinflamatoare; Sterolii, care ajută la reducerea cantităţii de colesterol absorbită din intestin în fluxul sanguin; Acidul malic, care este un acid organic.

Un nou studiu internaţional arată că un nivel crescut de grăsimi în sânge, la persoanele cu diabet de tip 2 şi obezitate, sunt mai dăunătoare decât s-a estimat până acum. Cercetările arată că grăsimile din sânge aflate la un nivel crescut, pot ucide celulele şi pot agrava boala şi intensifică severitatea simptomelor. La pacienţii cu boli metabolice, nivelurile ridicate de grăsimi din sânge creează stres în celulele musculare ca reacţie la schimbările extracelulare, ceea ce le afectează structura şi funcţia. Cercetătorii de la universitatea din Leeds au descoperit că aceste celule stresate emit un semnal care se transmite şi altor celule. Semnalele, cunoscute sub numele de ceramide, pot avea un beneficiu protector pe termen scurt, deoarece fac parte dintr-un mecanism conceput pentru a reduce stresul celular. Dar în afecţiunile pe termen lung, cum este şi cazul bolilor metabolice, semnalele pot ucide celulele, pot face simptomele mai severe şi pot agrava boala.
Se ştie că un nivel crescut de grăsimi din sânge poate deteriora ţesuturile şi organele, contribuind la dezvoltarea bolilor cardiovasculare şi metabolice, inclusiv a diabetului de tip 2. Creşterea nivelului de grăsimi în sânge poate fi cauzată de obezitate. La nivel mondial, rata obezităţii s-a triplat din 1975. În 2016, erau peste 650 de milioane de adulţi cu vârsta de peste 18 ani cu obezitate, conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
Lee Roberts, profesor de fiziologie moleculară şi metabolism la facultatea de medicină a universităţii din Leeds, a declarat că: „Deşi această cercetare se află într-un stadiu incipient, descoperirea noastră poate sta la baza unor noi terapii sau abordări terapeutice pentru a preveni dezvoltarea bolilor cardiovasculare şi metabolice, cum este şi diabetul, la persoanele obeze cu un nivel ridicat de grăsimi în sânge“. Echipa a replicat în laborator nivelurile de grăsimi din sânge observate la persoanele cu boli metabolice, prin expunerea celulelor musculare scheletice la un acid gras numit palmitat. Celulele au început să transmită semnale ceramidelor.
Cercetatorii au descoperit că atunci când aceste celule au fost amestecate cu altele, care nu au fost expuse anterior la grăsimi, au comunicat între ele, transportând semnalul prin veziculele extracelulare. Experimentul a putut fi reprodus la voluntari umani cu boli metabolice cu rezultate comparabile. Descoperirile oferă un unghi complet nou asupra modului în care celulele răspund la stres, cu consecinţe importante pentru înţelegerea anumitor boli metabolice, inclusiv obezitatea.

Cancerul de col uterin, numit şi cancer cervical, este al patrulea cel mai frecvent tip de cancer depistat în rândul femeilor din întreaga lume şi reprezintă aproximativ 8% din totalul cazurilor şi deceselor totale cauzate de cancer.
Este determinat de mutaţiile din ADN celular care duc la creşterea anormală a celulelor din mucoasa colului uterin, care au capacitatea de a invada sau de a se răspândi în alte părţi ale corpului, dacă boala nu este tratată. La inceput, de obicei, nu se observă simptome, dar pentru a fi tratat eficient, cancerul de col uterin trebuie descoperit în stadii incipiente, ideal chiar inainte ca boala să înceapă să se dezvolte – adică înainte ca celulele precanceroase să evolueze în cancer.
Celulele anormale, precanceroase, pot fi depistate printr-un simplu test Babeş-Papanicolau, care durează 15 minute şi care ne poate salva viaţa, pentru că celulele precanceroase, odată depistate, se pot elimina, prin tratament, înainte de a se transforma în cancer.