Aromaterapia reprezintă un tratament complex ce are la bază extract din plante naturale. Acest tip de tratament este folosit în scopuri medicinale (pentru tratarea sau prevenirea unor afecţiuni), dar şi pentru a obţine o stare de bine la nivelul trupului, sufletului şi duhului. Prin urmare, beneficiile acestuia trec dincolo de aspectele fizice şi ating sfera sănătăţii emoţionale a unei persoane.
Cu toate ca acest domeniu capătă tot mai multă recunoaştere ştiinţifică, ea reprezintă o modalitate de tratare alternativă, complementară prescripţiilor medicilor.
Încă din vremuri străvechi este cunoscută folosirea de uleiuri esenţiale pentru scopuri terapeutice, spirituale, igienice şi ritualice. Printre civilizaţiile despre care ştim că au întrebuinţat uleiuri esenţiale se numără chinezii, indienii, egiptenii, grecii şi romanii. Cei din urmă le-au folosit şi în cosmetică, parfumuri şi medicamente, iar în anumite culturi uleiurile extrase din plante au ajuns chiar să fie mijloace de plată a unor bunuri sau servicii.
Cu toate acestea, aromaterapia ajunge subiect de discuţie în Europa la începutul secolului XX, atunci când un chimist francez pe nume René-Maurice Gattefossé foloseşte acest cuvânt. Gattefossé a susţinut că şi-a tratat o arsură grava de la mână cu ulei de lavandă.
De-a lungul anilor acest domeniu s-a dezvoltat extrem de mult, ajungând ca în ziua de azi să se folosească numeroase tehnici pentru obţinerea de uleiuri esenţiale. Amintim presarea la rece, distilarea cu aburi, extracţia cu solvenţi, extracţia pe bază de grăsimi, filtrarea etc. Uleiurile esenţiale pure sunt doar acelea obţinute prin distilare cu aburi sau presare la rece, pentru că doar cu aceste metode proprietăţile terapeutice ale uleiurilor rămân intacte şi nealterate. Pentru Aromaterapie este recomandat să se folosească doar uleiuri esenţiale pure.

Boala ulceroasă este o afecţiune frecventă în populaţia generală, una din 10 persoane primind acest diagnostic în decursul vieţii. Cu o evoluţie cronică, în pusee, adesea sezoniere şi dureri copleşitoare care risipesc orice bucurie a savurării unui prânz, fie el şi frugal, ulcerul continuă să suscite interesul medicilor în încercarea de a găsi mijloace mai eficiente de gestionare a bolii.
Procesul de digestie, desfăşurat zilnic, implică o interacţiune intimă între hrana ingerată şi diversele enzime eliberate de-a lungul tractului digestiv cu rol în descompunerea nutrienţilor până la nivelul unor compuşi uşor de absorbit prin mucoasa intestinală în sânge. Zilnic, stomacul tău secretă între doi şi trei litri de suc gastric acid, astfel că în decursul unui singur an ajunge să producă o cantitate record de aproximativ o tonă de lichid cu un ph coroziv de 1,5-3,5. Este firesc în aceste condiţii să te întrebi cum rezistă mucoasa stomacului unui mediu atât de agresiv precum sucul gastric acid la care se adaugă prezenţa unor enzime cu rol în scindarea lanţurilor de proteine sau lipide?
Pentru ca acidul clorhidric şi enzimele gastrice să nu atace mucoasa stomacului există mecanisme de apărare care constau atât în secreţia de mucus, cât şi de bicarbonat. Mucusul formează un strat izolator între celulele stomacului şi sucul acid, iar bicarbonatul ajută la neutralizarea ph acid din stomac.

Socul, cunoscut şi sub denumirea latinească de Sambucus nigra este o plantă minune cu efecte terapeutice puternice ce poate trata şi mai ales preveni un număr uriaş de afecţiuni. Florile şi fructele de soc se folosesc adesea pentru a trata herpesul simplex, problemele reumatice, inflamaţiile căilor respiratorii, reducerea inflamaţiilor, şi calmarea iritaţiilor. Florile şi frunzele plantei de soc conţin rutin, izocuercitin şi hiperozid. Florile conţin, de asemenea, glicozide, taninuri, sapine, pectine, uleiuri esenţiale, vitamina C şi săruri minerale, iar fructele conţin taninuri şi antociani precum sambucin, sambucianin, crisantemin şi alte glicozide şi cianidine. Este foarte important de ştiut că numai florile şi fructele de soc pot fi folosite pentru uz intern. Frunzele şi ramurile socului sunt otrăvitoare pentru consum. Socul este considerat un adevărat panaceu al medicinei naturiste, fiind un remediu extraordinar ce se găseşte cu uşurinţă în natura, mai ales pe perioada verii. Socul poate fi folosit cu uşurinţă, atât sub formă de infuzie, cât şi sub formă de tinctură sau suc de soc.Unii, mai fac şi vin din soc!

Începând cu data de 1 aprilie, Ministerul Sănătăţii extinde lista de medicamente gratuite şi compensate prin introducerea a 34 de noi molecule, destinate pacienţilor cu afecţiuni neurologice şi Parkinson, ciroză biliară, boli endocrine şi metabolice, boli cronice ale rinichiului, boli degenerative ale ochiului.
La propunerea Ministerului Sănătăţii, Guvernul României a aprobat proiectul de hotărâre privind modificarea şi completarea anexei la HG nr. 720/2008 pentru aprobarea listei cuprinzând medicamentele de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi a medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate, se arată într-un comunicat. A fost aprobată decontarea triplei terapii (Kaftrio) pentru tratarea pacienţilor cu fibroză chistică, se precizează în document.
Actualizarea listei de medicamente gratuite şi compensate prevede introducerea a 34 de molecule noi, destinate pacienţilor cu afecţiuni neurologice şi Parkinson, ciroză biliară, boli endocrine şi metabolice, boli cronice ale rinichiului, boli degenerative ale ochiului (glaucom). De asemenea, există medicamente destinate pacienţilor cu afecţiuni oncologice, molecule noi pentru pacienţii cu diabet zaharat, molecule pentru tratarea bolilor rare - hemofilie/talasemie, pentru hipertensiune pulmonară, amiotrofie spinală, amiloidoză şi angioedem ereditar. „Continuăm creşterea accesului pacienţilor la tratamente de ultima generaţie. Este a doua actualizare a listei de medicamente compensate şi gratuite din acest an, pentru pacienţii cu boli cronice grave”, a declarat prof. univ. dr. Alexandru Rafila, ministrul Sănătăţii.

Ceaiul este o băutură obţinuta prin infuzarea frunzelor uscate ale plantei Camellia sinensis. În funcţie de gradul de oxidare a frunzelor, cele patru tipuri principale de ceai sunt: ceaiul alb, ceaiul verde, ceaiul oolong şi ceaiul negru. Compoziţia chimică a ceaiului variază în funcţie de recoltă, condiţii pedoclimatice şi metoda de prelucrare; dintre componenţi amintim: teina (alcaloid asemănător cu cel care se găseşte în cafea, maté şi nucile de cola), tanin şi uleiuri volatile.
Producţia mondială de ceai este estimată la circa 3,15 milioane de tone anual.
Termenul de „ceai” desemnează şi infuziile din alte plante decât Camellia sinensis, cum ar fi maté (Ilex paraguarensis), lapacho (Tecoma curialis), rooibos (Aspalathus linearis), condimente, mentă, muşeţel, fructe uscate etc.

Lupta împotriva tuberculozei reprezintă o prioritate de sănătate publică pentru Ministerul Sănătăţii şi Guvernul României. Ministerul Sănătăţii derulează, în prezent, proiecte şi acţiuni în parteneriat cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi organizaţii non-guvernamentale în vederea întăririi capacităţii de tratare şi prevenţie a tuberculozei în România.
„În fiecare an, ziua de 24 martie reprezintă un prilej de a face cunoscute acţiunile, măsurile şi resursele pe care le concentrăm pentru întărirea capacităţii de tratare şi prevenţie a tuberculozei, obiectivul final fiind eradicarea acestei maladii. Tuberculoza este o boală infecţioasă care poate fi prevenită. Cu toate acestea, este încă o problemă majoră de sănătate publică în România, Şi nu numai. Acţiunile eficiente de prevenţie şi tratament trebuie să fie în continuare o prioritate pentru sistemul de sănătate. Tranziţia la modelul centrat pe pacient al îngrijirilor medicale ambulatorii şi dezvoltarea unui cadru cuprinzător de monitorizare şi evaluare pentru controlul tuberculozei sunt esenţiale. De asemenea, este foarte important rolul organizaţiilor non-guvernamentale care susţin activităţile de control al tuberculozei prin furnizarea asistenţei şi prin acţiunile desfăşurate în rândul categoriilor sociale vulnerabile, în situaţii de risc, prin dezvoltarea unui model integrat de servicii bazate pe comunitate”, a declarat ministrul Sănătăţii, Vlad Voiculescu.
Ministerul Sănătăţii derulează, în prezent, un proiect amplu – „Abordarea provocărilor sistemului de sănătate privind controlul tuberculozei în România” – finanţat prin Fondul Global de Luptă Împotriva HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei din Grantul ROU-T-MOH.
În cadrul proiectului, Ministerul Sănătăţii desfăşoară activităţi în parteneriat cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Fundaţia Romanian Angel Appeal prin care beneficiază de un pachet de măsuri de asistenţă tehnică internaţională şi naţională. Printre principalele obiective se numără consolidarea capacităţii României de a elabora şi implementa strategii naţionale, planuri de acţiune şi programe naţionale de sănătate, în special în domeniul bolilor transmisibile, inclusiv tuberculoza, elaborarea unei legislaţii care să asigure o acoperire universală a sănătăţii populaţiilor-cheie, îmbunătăţirea eficienţei fondurilor publice pentru serviciile de sănătate prin reconstituirea modelului de îngrijire din spitale, bazat pe servicii ambulatorii şi comunitare, îmbunătăţirea rezultatelor tratamentului în rândul populaţiilor cele mai vulnerabile, nedeservite, în situaţii de risc, prin dezvoltarea unui model integrat de servicii bazate pe comunitate şi consolidarea răspunsurilor comunitare, a sistemelor şi a angajamentului pentru controlul bolilor, prin lărgirea implicării organizaţiilor societăţii civile şi a altor părţi interesate din comunitate pentru a răspunde mai bine nevoilor populaţiilor cheie şi vulnerabile.

Fructele arbustului de păducel sunt bogate în flavonoide, taninuri, colină, pectină, glucoză, fructoză, substanţe minerale şi uleiuri grase, precum şi vitaminele B1 şi C. Această compoziţie le confera multiple efecte benefice cu potenţial de tratare a diverselor afecţiuni.
Ceaiul de păducel se prepară din fructele uscate ale plantei Crataegus monogyna, are un gust amar şi un miros uşor neplăcut. Ca să te poţi bucura de beneficiile lui şi să îl bei mai uşor, poţi adăuga şi câteva felii de lămâie sau de portocală, care să îi modifice puţin aroma. Ceaiul de păducel are mai multe potenţiale beneficii pentru sănătate. De exemplu, acţioneaza ca un diuretic puternic, deci poate reduce acumularea de lichide în ţesuturi, ceea ce înseamnă şi că poate să uşureze simptomele insuficienţei cardiace congestive.
Unele cercetări˛ efectuate pe animale au arătat că păducelul are nutrienţi care sporesc excreţia şi fluxul urinei. Când oamenii de ştiinţă au investigat efectele unor procianidine extrase din arbustul Crataegus monogyna asupra acidului uric seric şi asupra funcţiei renale la şoarecii cu hiperuricemie, rezultatele au arătat că o singură doză zilnică de procianidine, pe o perioada de 7 zile, a redus semnificativ nivelul de acid uric seric, cât şi alţi parametri.
În plus, fructele de păducel pot să acţioneze şi ele ca diuretice şi pot să ajute la tratarea problemelor renale. Păducelul este disponibil sub formă de ceai, însă cel mai bine ar fi să discuţi cu medicul înainte de a-l consuma, ca să te asiguri că este potrivit şi pentru tine.

Beneficii: Intern: - normalizarea peristaltismului intestinal; menţinerea în limite normale a florei bacteriene din intestin; detoxifierea tractului gastro-intestinal; normalizarea procesului de digestie; creşterea poftei de mâncare; susţinerea funcţiilor hepatice şi digestive; îmbunătăţirea digestiei; menţinerea în limite normale a contracţiilor biliare; creşterea capacităţii de eliminare a bilei în duoden; reducerea spasmelor şi a riscului de contaminare bacteriană care apar la nivelul căilor biliare şi al tractului intestinal; reducerea riscului de sângerare; protejarea mucoasei gastrice. Extern: favorizarea procesului de regenerare al pielii; reducerea riscului de sângerare; eliminarea disconfortului care apare la nivelul mucoasei vaginale; eliminarea disconfortului care apare la nivelul venelor hemoroidale şi al mucoasei anale. Acţiuni: Intern: tonic digestiv, stomahic, antiinflamator, calmant, antispastic, hemostatic, bactericid, antipruriginos, cicatrizant, emenagog, imunomodulator. Extern: antiinflamator, cicatrizant, hemostatic, antimicrobian, antipruriginos.

Sciatica este denumirea utilizată pentru a descrie durerea la nivelul piciorului determinată de iritarea şi/sau compresia nervului sciatic. Nervul sciatic este cel mai mare nerv din organism, fiind alcătuit prin unirea fibrelor din 5 rădăcini nervoase situate la nivelul coloanei vertebrale, atât din segmentul lombar (începând de la L4), cât şi sacral (până la S3), traiectul său fiind până în călcâi. Există 2 nervi sciatici, fiecare pe câte un picior. Durerea din sciatică este o durere care porneşte din partea de jos a spatelui, radiază spre fesă şi traversează întreg piciorul, însă nu orice durere de spate sau orice durere care radiază de-a lungul piciorului înseamnă sciatică. Ameliorarea sciaticii poate dura 4-6 săptămâni, însă în aproximativ 33% dintre cazuri, simptomele pot persista până la 1 an, iar dacă apar deficite neurologice, acestea pot dura mai mult. Când există compresie nervoasă severă, iar simptomele sunt progresive, se recomandă intervenţia chirurgicală. Simptomele sunt resimţite frecvent pe traiectul nervului sciatic. Acestea pot fi:
Durere. Durerea din sciatică este resimţită ca o senzaţie persistentă de arsură sau o durere ascuţită, înţepătoare, care porneşte din zona lombară sau de la nivelul fesei şi radiază în faţa sau în spatele coapsei şi/sau gambei până în călcâi. Dacă, pe lângă afectarea nervului sciatic sunt lezate şi alte traiecte nervoase spinale joase (sindromul cozii de cal), pe lângă durere poate să fie afectată şi posibilitatea de a controla urinarea şi defecaţia. Dacă apar şi astfel de simptome, este nevoie de o consultaţie medicală imediată.
Amorţeală. Durerea din sciatică poate fi însoţită de amorţeală în spatele piciorului. Uneori, pot fi prezente furnicături sau slăbiciune.
Simptome determinate de postură. Simptomele din sciatică se pot agrava în poziţia şezut, atunci când încerci să te ridici, când apleci coloana, când răsuceşti coloana, când stai întins în pat sau când tuşeşti/strănuţi, dar şi în urma unor activităţi precum mersul, alergatul, urcatul scărilor, întinderea piciorului tind să înrăutăţească durerea, iar păstrarea unei poziţii drepte a spatelui scade intenstitatea durerii.

Ceaiul cu trandafiri, pe lângă faptul că este o băutură cu gust aromat şi miros divin, prezintă şi importante beneficii asupra sănătăţii. Ceaiurile cu trandafiri pot fi gasite fie sub formă de boboci de trandafiri, petale de trandafiri, fie în combinaţie cu bucăţi de fructe, ceea ce sporeşte numărul de compuşi benefici şi îmbogăţeşte şi mai mult aroma ceaiului.
Iată câteva dintre beneficiile ceaiului cu trandafiri:
Ceaiul cu trandafiri poate contribui la detoxifierea organismului;
Proprietăţile petalelor de trandafiri ajută organisml în grăbirea procesului de eliminare a toxinelor acumulate în organism;
Ceaiul cu petale de trandafiri este de ajutor în reducerea simptomelor răcelii.
Nu ştim dacă e din cauza gustului delicios şi al mirosului divin, însă petalele de trandafiri consumate sub formă de infuzie pot calma durerile de gât şi pot contribui la reducerea simptomelor congestiei nazale. Într-adevăr, chiar şi nasul se desfundă atunci când este “gâdilat” de un miros atât de parfumat ca cel al ceaiului de trandafiri!