Victoria Doboș

Rezultatele unui studiu de fază 3, condus de clinica Cleveland din SUA, au arătat că utilizarea medicamentului experimental, mavacamten, la pacienţii cu cardiomiopatie hipertrofică cu simptome severe a redus semnificativ nevoia de proceduri invazive. Studiul a evaluat opţiunea ca medicamentul să poată fi utilizat ca alternativă la chirurgia cardiacă sau ablaţia septală prin injectare de alcool, terapii utilizate pentru a reduce îngroşarea septului, peretele care separă inima.
Cardiomiopatia hipertrofică face parte dintre bolile cardiovasculare complexe şi provoacă îngroşarea muşchiului cardiac, rigiditate ventriculară stânga şi modificări ale valvei mitrale. La nivel mondial, conform statisticilor recente, unul din 500 de oameni suferă de această afecţiune, dar mulţi dintre pacienţi rămân nediagnosticaţi până la stadii mai avansate ale bolii.
Cauza cardiomiopatiei hipertrofice poate fi necunoscută sau atribuită factorilor genetici, hipertensiunii arteriale sau îmbătrânirii, ceea ce face dificilă identificarea unei populaţii cu risc ridicat. Simptomele includ dureri în piept, palpitaţii, dificultăţi de respiraţie, oboseală şi sincope (leşin). Deşi majoritatea persoanelor cu cardiomiopatie hipertrofică au un risc scăzut de moarte subită cardiacă, afecţiunea este cea mai frecventă cauză de moarte subită cardiacă la persoanele sub vârsta de 30 de ani.
Medicamentele precum beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu şi antiaritmice sunt adesea prescrise pentru a trata simptomele de cardiomiopatie hipertrofică şi pentru a preveni eventualele complicaţii.

Blefaroplastia

Aprilie 08, 2022

Blefaroplastia sau liftingul pleoapelor este o intervenţie chirurgicală de corecţie a pleopelor căzute şi implică îndepărtarea excesului de piele, muşchi şi grăsime. Pe măsura înaintării în vârstă, pielea de la nivelul pleoapelor începe să-şi piardă din elasticitate şi se întinde, iar muşchiul care susţine pleoapa slăbeşte. Ca urmare, excesul de grăsime se poate aduna deasupra şi dedesubtul pleoapelor, determinând căderea pleoapei superioare şi formarea de pungi sub ochi. Faţa capătă un aspect îmbătrânit şi obosit în permanenţă. În plus, în special la persoanele în vârstă, o pleoapă căzută mult poate reduce vederea laterală (vederea periferică), mai ales în părţile superioare şi exterioare ale câmpului vizual. Blefaroplastia poate ameliora sau elimina aceste probleme de vedere şi poate face ca ochii să pară mai tineri şi mai alerţi. Intervenţia chirurgicală este efectuată de către un medic chirurg plastician, nu necesită internare şi permite corecţia pleoapelor superioare, pleoapelor inferioare sau a ambelor. Liftingul pleoapelor se face de obicei din motive cosmetice. Este, de asemenea, o modalitate eficientă de a îmbunătăţi vederea la persoanele în vârstă ale caror pleoape superioare mult lăsate le afectează vederea periferică. Totusi, blefaroplastia nu va vindeca cercurile întunecate de sub ochi sau ridurile faciale. Adesea, operaţia de lifting facial se poate face împreună cu alte proceduri de rejuvenare facială.

Ministerul Sănătăţii a elaborat un nou regulament de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR), care stabileşte atribuţiile şi structura organizatorică a instituţiei. Noul regulament a fost aprobat printr-un ordin al ministrului Sănătăţii (nr. 857/2022), publicat recent în Monitorul Oficial. Regulamentul reprezintă legislaţie secundară, după intrarea în vigoare a legii de reorganizare a instituţiei.
Potrivit legii de reorganizare a agenţiei, intrată în vigoare în iulie 2019, ANMDMR este condusă de un preşedinte şi de doi vicepreşedinţi, iar numărul maxim de posturi este de 500, inclusiv preşedintele şi vicepreşedinţii.
Din 1 martie, dr. farm. Răzvan Prisada, vicepreşedintele Colegiului Farmaciştilor din România, a fost numit preşedinte al ANMDMR, după ce a câştigat concursul organizat de Ministerul Sănătăţii în acest sens. Posturile de preşedinte şi vicepreşedinte ar trebui ocupate prin concurs organizat de Ministerul Sănătăţii, potrivit actului normativ.
Regulamentul intrat de curând în vigoare prevede că ANMDMR exercită trei funcţii: de elaborare a reglementărilor, politicilor şi strategiilor naţionale în domeniul medicamentului, dispozitivelor medicale şi evaluării tehnologiilor medicale; de control, prin care se asigură supravegherea şi verificarea respectării reglementărilor specifice domeniului său de activitate; de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului sau al Ministerului Sănătăţii, reprezentarea pe plan intern şi extern, în domeniul său de activitate.
Atribuţiile principale ale ANMDMR sunt autorizarea medicamentelor de uz uman, a unităţilor de producţie şi distribuţie angro, supravegherea unităţilor de producţie, inspecţia de supraveghere a activităţii în farmacii, reglementarea domeniului dispozitivelor medicale, supravegherea pieţei de dispozitive medicale, avizarea şi inspecţia unităţilor de comercializare şi prestări servicii în domeniul dispozitivelor medicale.
Noul regulament prevede şi constituirea unui consiliu ştiinţific al ANMDMR, prin ordin al ministrului sănătăţii la propunerea preşedintelui agenţiei, format din 12 membri: preşedintele ANMDMR, vicepreşedinţii ANMDMR, alţi 2 reprezentanţi ai ANMDMR, un reprezentant al facultăţilor de medicină (la propunerea Asociaţiei Universităţilor de Medicină şi Farmacie din România), un reprezentant al facultăţilor de farmacie (la propunerea Asociaţiei Decanilor Facultăţilor de Farmacie din România), un reprezentant propus de Asociaţia Alianţa Universitară G6 – UMF, un reprezentant al Ministerului Sănătăţii, un reprezentant al Colegiului Farmaciştilor din România, un reprezentant al Colegiului Medicilor din România şi un reprezentant al Şcolii Naţionale de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar.

Toxiinfecţia alimentară este o boală cauzată de consumul de alimente şi apă contaminate cu anumite bacterii, virusuri, paraziţi sau substanţe chimice. Simptomele tipice sunt vărsăturile şi diareea. Tratamentul depinde de cauza bolii şi de severitatea simptomelor. Cele mai multe persoane au forme uşoare de boală care durează câteva ore sau zile şi se pot autoîngriji singuri la domiciliu, hidratându-se adecvat. În unele cazuri sunt necesare antibiotice sau antiparazitare, odată identificată cauza. Totuşi, unii pacienţi trebuie să fie trataţi în spital pentru înlocuirea intravenoasă a lichidelor şi anumite toxiinfectii alimentare pot cauza complicaţii pe termen lung sau chiar decesul.
Exista 5 cauze ale toxiinfecţiei alimentare: virusuri, bacterii, paraziţi, toxine şi substanţe chimice nocive.
Virusurile reprezintă cea mai frecventă cauza de toxiinfecţie alimentară, urmate de bacterii. Peste 31 de agenţi patogeni virali şi bacterieni produc toxiinfecţii alimentare.
Cei mai frecvenţi germeni care determină toxiinfecţii alimentare: Norovirus (anterior denumit virus Norwalk); Salmonella; Clostridium perfringens; Campylobacter; Staphylococcus aureus.
Cei mai frecvenţi germeni care determină toxiinfecţii alimentare care necesită spitalizare: Salmonella; Norovirus; Campylobacter; Toxoplasma gondii; Escherichia coli (E. coli).
Cei mai frecvenţi germeni care determină toxiinfecţii alimentare care duc la deces: Salmonella; Toxoplasma gondii; Listeria monocytogenes; Norovirus; Campylobacter.

Plata taxei pe valoarea adaugată (TVA) pentru programul-pilot pentru tuberculoză demarat în 2018 cu finanţare externă va fi acoperită de bugetul de stat, după ce guvernul a aprobat miercuri o ordonanţă de urgenţă în acest sens.
Este vorba de un proiect-pilot de îngrijire în ambulatoriu a pacienţilor cu tuberculoză, derulat în ultimii ani în Bucureşti şi în 3 judeţe din ţară (Botoşani, Ialomiţa şi Maramureş), care a fost extins în 2022 la un nou judeţ (Mehedinţi) pentru implementare.
Proiectul este finanţat de către Fondul Global de luptă împotriva HIV/SIDA, tuberculozei şi malariei.
Actul normativ aprobat de guvern stabileşte cadrul legal necesar pentru acoperirea de la bugetul de stat a TVA în valoare de 1,4 milioane de lei pentru bunurile şi serviciile achiziţionate în cadrul proiectului.

Tendonul lui Ahile

Aprilie 06, 2022

Tendonul lui Ahile este o structură de ţesut fibros care leagă muşchii gambei de osul călcâiului (calcaneu) – practic, el face legătura între gambă şi călcâi. Tendonul lui Ahile mai este denumit tendonul ahilean, fiind cel mai mare şi mai puternic tendon din organism. Când muşchii gambei se flectează, tendonul lui Ahile apasă pe călcâi, această mişcare permiţându-ne să călcăm pe vârfuri în timpul mersului, alergatului sau săriturilor. Deşi are o structură puternică, tendonul lui Ahile este vulnerabil la traumatisme ca urmare a alimentării limitate cu sânge şi a presiunii ridicate la care este supus.
Exerciţiul fizic intens sau mersul determină frecvent tendinita ahileană, în special la sportivi. Există însă factori care nu sunt asociaţi cu mişcarea şi care contribuie la creşterea riscului de inflamaţie. De asemenea, artrita reumatoidă şi infecţiile pot fi o cauză a tendinitei. De fapt, orice activitate repetată care pune presiune pe tendonul lui Ahile poate să provoace tendinita. Cele mai frecvente complicaţii ale inflamaţiei tendonului ahilean sunt durerea, dificultatea la mers sau la efectuarea unor activităţi fizice sau deformarea osului tendonului sau al călcâiului. Poţi, de asemenea, să te confrunţi cu o ruptură a tendonului lui Ahile, caz în care este necesară intervenţia chirurgicală.
Cele mai frecvente afecţiuni ale tendonului ahilean sunt tendinita, tendinoza şi ruptura.

Untul pământului este o plantă erbacee, cu tulpina lungă de 2-4 metri, care se agaţă de alte plante sau pe pietre, de unde şi numele de viţa-neagră, dezvoltă o rădăcină lungă până la jumătate de metru şi groasă cât un braţ. La noi în ţară creşte spontan în zona subcarpatică în pădurile de foioase, în locuri umbroase şi pietroase unde rădăcina sa se ascunde fiind dificil de scos.
Această plantă este folosită de localnici fiind un leac vechi în medicina populară empirică; rădăcina sa (rizomul) este cărnoasă, cu miezul alb, de unde îi vine şi denumirea, iar numele popular este mai mult decât sugestiv în ce priveşte rolul terapeutic al plantei „iarba femeilor bătute”. Era folosită pentru tratarea loviturilor, traumatismelor, durerilor reumatice dar şi pentru întărirea organismelor slăbite.
Untul pământului conţine alcaloizi, saponine, oxalat de calciu, histamină, flavonoizi, vitamine A, C, B complex, săruri minerale de calciu, magneziu, sulf, mangan, zinc, acizi graşi mono şi polinesaturaţi, alantoină şi taninuri.
Fitoterapia cu produse pe bază de untul pământului are acţiune antiinflamatorie, decongestivă, analgezică, antireumatică, asemănătoare medicamentelor antiinflamatorii de sinteză chimică (dar fără a avea efectele nocive ale acestora), acţiune tonic venoasă, stimulează circulaţia locală, acţiune uşor revulsivă, diuretică, purgativă.
Terapia naturistă cu untul pământului este indicată în cazurile de reumatism articular, gută, osteoporoză, lombosciatică, sinuzită frontală sau maxilară, artrită, spondiloză cervicală, dureri de menisc acute sau cronice, zona Zoster, traumatisme, hematoame, degerături, deformări osoase, monturi, artroze (coxartroza, gonartroza), dermatoze purpurice, acnee.

Rostopasca este planta erbacee întâlnită adesea în grădini, pe câmpii, în zonele montane, dar şi păduri şi pe lângă ziduri. Este considerată una dintre cele mai bune plante de leac, cunoscută sub denumirea şi de iarbă de negi şi poate fi consumată sub formă de ceai, pulbere şi tinctură pentru a trata sau ameliora mai multe simptome. Rostopasca se mai numeşte în termeni populari şi negelariţă, negeloasă, iarba-rândunelei, mac sălbatic sau gălbănare şi este folosită încă din Evul Mediu, atunci când principala ei utilizare era extirparea negilor. Consumul de ceai făcut din rostopască contribuie la protejarea celulelor hepatice, reducerea spasmelor ce pot aparea la nivelul căilor biliare, dar şi la menţinerea sănătăţii pielii, arată studiile.

Astigmatismul

Aprilie 05, 2022

Astigmatismul reprezintă o afecţiune din sfera oftalmologică, un viciu de refracţie care apare ca urmare a deformării unuia dintre elementele optice ale ochiului (corneea sau cristalinul). Această patologie prezintă drept consecinţă majoră un defect vizual de tip vedere dublă, asociată cu miopie, hipermetropie sau cu o combinaţie a acestora.
Astigmatismul reprezintă un defect de vedere (viciu de refracţie), cu o răspândire destul de largă (aproximativ două treimi din totalul populaţiei). Această afecţiune reprezintă consecinţa unei curbături imperfecte a corneei sau cristalinului ochiului, cele două elemente optice care participă, împreună cu retina, la formarea imaginilor.
În mod normal, ochiul fiziologic (emetrop) are un aspect sferic. Această formă a sa face ca procesul de trecere a unei raze de lumină din mediu prin structurile optice ale ochiului să aiba o focalizare corectă şi unică pe retină. În cazul unei persoane cu astigmatism, forma nu mai este păstrată, ci devine mai apropiată de cea a unui oval, astfel că focalizarea razei de lumina se va realiza în mai multe puncte şi va determina formarea unei imagini tulburi, adesea cu aspect dublu.

Agrişe: sunt fructele Agrişului (Ribes uva-crispa sau Ribes grossularia) care este un arbust fructifer ce face parte din familia Grossulariaceae. În continuare vom trece în revistă principalele caracteristici ale agrişelor, proprietăţile, beneficiile pentru sănătate.
Agrişul are un areal larg de răspândire, întâlnindu-se în Europa, Asia, America de Nord, iar în Romania creşte spontan în zonele de deal şi de munte din ţara noastră. În unele zone ale ţării, agrişele se mai numesc şi cozmete, strugur spinos, smârdar, bobiţă sau agruş. Se prezintă sub forma unui arbust rustic, cu aspect de tufă, cu numeroase tulpini ce cresc până la o înălţime cuprinsă între 0,6-1,5 metri. Agrişele sunt utilizate datorită calităţii lor laxative şi depurative.
Au efecte benefice în gută, afecţiuni cardiace, sunt un bun regulator al activităţii digestive şi hepatice, un diuretic natural şi eficient. Fructele sunt recomandate şi în curele de slăbire. Proprietăţile antiinflamatorii ale fructelor reduc durerea şi inflamaţia la pacienţii cu artrită, agrisele încetinesc activitatea osteoclastelor, celulele responsabile cu distrugerea ţesutui osos. Şi mai au multe alte beneficii, despre care vom mai vorbi în curând.