Obezitatea este o importantă problemă de sănătate publică, în întreaga lume: o boală cronică netransmisibilă, tot mai răspândită, care afectează grav starea de sănătate, cu complicaţii majore, precum diabetul zaharat şi afecţiunile cardiovasculare.
Obezitatea poate fi generată de o serie de factori, genetici, hormonali sau de mediu, însă cauza principală a obezităţii este dezechilibrul energetic al organismului creat prin aportul caloric care depăşeşte consumul energetic.
Consecinţele obezităţii afectează sever calitatea vieţii şi longevitatea pacienţilor, iar dezechilibrele metabolice generate de obezitate duc la dezvoltarea unor patologii precum hipertensiunea arterială, steatohepatitele, diabetul zaharat, tulburările respiratorii, boala coronariană ischemică.
Criteriul utilizat pentru definirea obezităţii este valoarea indicelui de masă corporală (IMC), care reprezintă raportul dintre greutate şi suprafaţa corporală. Acestui indice i se adaugă şi alte măsurători utile, precum circumferinţa taliei, valoarea tensiunii arteriale şi nivelul de colesterol din sânge, pentru încadrarea corectă a pacientului într-o clasă de risc.

Hipertiroidismul, starea patologică constand în secreţia excesivă de hormoni tiroidieni, se numeşte Tireotoxicoza. Manifestările neuro-musculare majore ale hipertiroidismului pot fi împărţite schematic în: tulburările neuropsihice; manifestările musculo-scheletale. Tulburările neuropsihice ale hipertiroidismului (tireotoxicozei), cel mai frecvent întâlnite, sunt agitaţia, anxietatea, iritabilitatea, instabilitatea emoţională şi tremorul. Insomnia este un simptom comun la pacienţii cu hipertiroidism. Reflexele tendinoase sunt accentuate. Au fost raportate şi cazuri de ataxie (incapacitate de a coordona activitatea musculară în timpul mişcării voluntare) şi coree (mişcări involuntare scurte, rapide, neregulate ale umerilor sau extremităţilor), mai rar pot apare hipertensiune intracraniană benignă, inclusiv edem papilar.
Copiii cu hipertiroidism tind să prezinte mai frecvent tulburări de comportament comparativ cu adulţii. Scade gradul de concentrare, devin hiperactivi, au insomnii şi scad performanţele şcolare. La copilul mic hipertiroidismul poate cauza întârziere în dezvoltarea neuromotorie.
Au fost raportate cazuri de asociere de boala Graves cu boala Moyamoya – o tulburare cerebrovasculară caracterizată prin stenoze sereve bilaterale ale porţiunii terminale carotidiene, cu fenomene neurologice focale.
Manifestările musculo-scheletale ale hipertiroidismului (tireotoxicozei) sunt reprezentate de slăbiciune musculară proximală, cu scăderea masei musculare şi diminuarea eficienţei contracţiilor musculare, acestea constituind miopatia tireotoxică. Acuză dificultate la ridicarea din poziţia şezând, la urcatul treptelor şi la ridicarea braţelor deasupra capului. Membrele superioare sunt afectate cu precădere, iar slăbiciunea musculară distală apare de obicei în evoluţia celei proximale. Formele severe merg către rabdomioliză cu insuficienţă renală acută si insuficienţă respiratorie. Au fost descrise şi câteva cazuri de disfagie izolată în cadrul tireotoxicozei.

Naturopatia sau „medicina naturală” este un sistem de tratamente şi terapii bazate exclusiv pe remediile naturale (apa, lumina, aerul) combinate cu diete şi masaje. Naturopatia are ca fundament principiul conform căruia organismul deţine capacitatea de a se auto-vindeca spontan, cu condiţia de a beneficia de un mediu sănătos, iar naturopatia nu face decât să creeze aceste condiţii propice.
În concepţia naturopaţilor boala intervine atunci când sistemul imunitar este afectat sau când nu mai funcţionează corespunzător (în loc să atace agenţii străini care pătrund în corp, atacă organismul, cum se întâmplă în cazul bolilor autoimune), boala reprezentând efortul organismului de a se purifica. Sistemul imunitar poate fi ajutat, consideră naturopatia, prin utilizarea unor plante şi remedii naturale, dar şi prin acţiunea la nivel mental, prin tehnici de relaxare.
Adepţii naturopatiei o consideră a fi un sistem de medicină primar, constând în utilizarea mai multor terapii alternative şi complementare: homeopatia, acupunctura, osteopatia, fitoterapia, schimbarea comportamentală, hidroterapia, regulile de nutriţie şi consilierea în ceea ce priveşte stilul de viaţă.
Tratamentul naturopat poate fi oferit fie în cabinetul terapeutului, fie în centre specializate unde pacienţii petrec mai mult timp şi au parte de o paletă largă de remedii: diete alimentare, masaje, remedii homeopate, vitamine, medicina chinezească, naşterea naturală, intervenţii chirurgicale minore, etc.

Când aţi băut ultima dată ceai de sunătoare? Consumul unei astfel de licori, pe o perioadă determinată, poate avea o mulţime de beneficii pentru organism. Datorită acestui fapt, sunătoarea se bucură de un parcurs deosebit de-a lungul istoriei. Ea este folosită de mai bine de 2000 de ani, în medicina tradiţională, pentru tratarea mai multor afecţiuni. În Grecia şi Roma antică sunătoarea a fost populară ca remediu pentru răni, arsuri, vânătăi, dureri şi tensiune nervoasă. În Evul Mediu, îi era atribuită proprietatea de a alunga spiritele rele. În prezent, există cel puţin 30 de studii din care cercetătorii au concluzionat că sunătoarea poate fi un remediu eficient pentru tulburarile de dispoziţie, fără a produce efectele secundare ale unor antidepresive convenţionale. Datorită unor compuşi precum hipericina, hiperforina, adiperforina, flavonoide, taninuri, catehina şi colina, oamenii de ştiinţă sugerează că prin consumul de ceai de sunătoare, pacienţii se bucură de o mulţime de beneficii. Practica medicală demonstează ca planta are proprietăţi antidepresive, antiinflamatoare, antiseptice, antivirale, astringente, hepatoprotectoare, cicatrizante şi sedative.

Deşi oamenii au fost interesaţi de magneţi şi de presupusele lor puteri binefăcătoare din cele mai vechi timpuri, abia în secolul al XX-lea oamenii de ştiinţă au început să dea atenţie acestei terapii bazate pe un material care are capacitatea de a atrage fierul şi de a produce efecte diferite, în funcţie de încărcarea sa fizică, asupra sistemelor biologice.
Magnetoterapia este un tip de medicină alternativă care utilizează magneţii pentru a trata anumite boli şi pentru a reduce durerea asociată.
Istoria magnetoterapiei începe cu alchimistul elveţian Paracelsus, care folosea magneţii pentru a trata afecţiuni precum epilepsia şi diareea, considerând că dacă magneţii au puterea de a atrage metalele, aceştia pot acţiona în acest sens şi asupra corpului uman, atrăgând boala şi eliminând-o.
La finalul secolului al XIX-lea, odată cu descoperirea tehnologiei electrice, magnetoterapia a cunoscut o renaştere datorită interesului din ce în ce mai mare al publicului faţă de puterea câmpurilor electrice şi magnetice. Medicii au început să prescrie utilizarea magneţilor ca tratament împotriva durerii, îmbunătăţirea somnului şi multe alte tulburări.
În secolul al XX-lea s-au făcut noi descoperiri în domeniul magneţilor (dezvoltarea de magneţi din ce în ce mai puternici, realizaţi din diverse metale şi aliaje), ceea ce a impulsionat din nou magnetoterapia.

Ceaiul de coada calului este recomandat pentru funcţionarea normală a sistemului urinar, eliminarea pietrelor la rinichi, este eficient în situaţiile de incontinenţă urinară şi pentru bolile de rinichi. Reduce disconfortul care apare la nivelul articulaţiilor, ligamentelor şi tendoanelor. Produsul favorizează regenerarea pielii, menţine sănătatea părului şi reduce transpiraţia abundentă. Intern: - susţinerea diurezei; - eliminarea "nisipului" urinar; - reducerea riscului de sângerări; - protejarea mucoasei gastrice prin normalizarea secreţiei de suc gastric; - reducerea disconfortului care apare la nivelul articulaţiilor, ligamentelor şi tendoanelor; - susţinerea procesului de remineralizare al ţesutului osos, contribuind la absorbţia şi fixarea calciului; - consolidarea ţesutului conjunctiv prin stimularea sintezei de colagen; - reducerea transpiraţiei abundente. Extern: - reducerea disconfortului care apare la nivelul articulaţiilor, ligamentelor şi al tendoanelor; - reducerea riscului de sângerare; - reducerea disconfortului care apare la nivelul venelor hemoroidale şi al mucoasei anale; - favorizarea regenerării pielii; - menţinerea sănătăţii părului.

Biorezonanţa este o terapie alternativă recentă, ale cărei baze au fost puse la începutul anilor 1970 de medicul german Franz Morell. Biorezonanţa s-a dezvoltat şi a devenit extrem de populară, inclusiv în România. Astăzi numeroase cabinete şi terapeuţi ofera servicii de diagnostic şi tratament prin biorezonanţă, chiar dacă fundamentele şi funcţionarea acestei metode nu a fost demonstrată până acum.
Cu toate acestea pacienţii sunt atraşi de ideea unui diagnostic rapid, care nu necesită alte investigaţii medicale şi de o rezolvare rapidă şi facilă a problemelor de sănătate, fără să ia în calcul riscurile la care se expun. Biorezonanţa este o terapie alternativă care propune atât o metodă de diagnostic, cât şi de tratament, ambele bazate pe investigarea undelor electromagnetice pe care le emite organismul uman. La acestea se adaugă şi recomandarea unei anumite diete alimentare, specifice afecţiunii identificate.
Teoria ce stă la baza acestei practici este cea a energiei: orice formă de materie emite energie, inclusiv organismul uman. Celulele afectate emit însă un tip diferit de energie şi astfel se poate identifica prezenţa unei tulburări sau a unei afecţiuni. Faptul că intrăm în contact constant cu energia emisă de obiectele din jurul nostru ne provoacă dezechilibre energetice care se traduc prin afecţiunile de care suferim. Vindecarea din punctul de vedere al biorezonanţei nu se poate face decât prin restabilirea echilibrului electromagnetic.
Terapeuţii folosesc un aparat special, despre care se consideră că ar avea capacitatea de a înregistra, măsura şi modifica undele electromagnetice. Primul dispozitiv de acest gen, numit Mora, a fost creat de fondatorul biorezonanţei, F. Morell, de aceea biorezonanţa mai este cunoscuta şi sub denumirea de „terapia Mora”. Acest aparat este şi astăzi folosit, dar au fost dezvoltate şi alte tipuri.

Hipnoterapia se referă la utilizarea hipnozei în scopuri terapeutice, în special pentru modificarea comportamentului sau atitudinilor unui subiect, precum şi într-o serie de afecţiuni, printre care se numără obiceiurile greşite, anxietatea, bolile asociate cu stresul, controlarea durerii şi dezvoltarea personală.
Deşi termenul hipnoză provine din cuvântul grecesc "hypnos", care înseamnă somn, în realitate hipnoza este o stare profundă de relaxare, care poate avea niveluri diferite. De fapt, chiar şi în timpul unei transe foarte profunde, persoana rămâne întotdeauna conştientă de ceeea ce se întâmplă cu ea.
Majoritatea teoriilor psihologice afirmă că numeroase probleme personale şi relaţionale îşi au originea în subconştient, unde sunt stocate sute de mii de date care controlează o mare parte a existenţei noastre. Normele familiale şi culturale, de exemplu, pot fi asimilate atât de puternic de subconştient încât dau naştere unor comportamente ce influenţează hotărârile pe care le luăm în viaţă fără să fim cu adevărat "conştienţi" de acest lucru.

Poliartrita reumatoidă este o boală autoimună care poate provoca dureri articulare şi leziuni în întregul corp. Leziunile articulare cauzate de această afecţiune apar de obicei pe ambele părţi ale corpului. Deci, dacă o articulaţie este afectată într-unul dintre braţe sau picioare, aceeaşi articulaţie la celălalt braţ sau picior va fi probabil afectată şi ea. Aceasta este o modalitate prin care medicii disting poliartrita reumatoidă de alte forme de artrită, cum ar fi osteoartrita.
Fără un tratament adecvat, durerea cronică, dizabilitatea şi afectarea gravă a vieţii normale sunt rezultate nefericite ale acestei boli. Poliartrita reumatoidă provoacă leziuni articulare la 80% până la 85% dintre pacienţi, iar leziunile apar în primii 2 ani de boală. Lăsată netratată, riscul de mortalitate este crescut. Tratarea poliartritei reumatoide nu va vindeca boala, dar anumite tratamente pot reduce semnificativ durerea şi potenţiale daune permanente organismului. În funcţie de gravitatea simptomelor, obiectivele tratamentului vor fi să obţină "controlul strict" al poliatritei, ceea ce înseamnă că activitatea bolii este menţinută constant la un nivel scăzut. Menţinerea bolii în "controlul strict" poate preveni leziunile articulaţiilor pe termen lung.
Aceste obiective se axează în primul rând pe: un regim strict de tratament ar putea aduce poliartrita reumatoidă în remisie, ceea ce înseamna că nu există semne ale bolii în organism. Acest lucru nu înseamna că simptomele nu se vor întoarce, dar mulţi pacienţi pot trăi mult timp fără simptome.
Există numeroase modalităţi de tratare a poliartritei reumatoide, iar medicul sau reumatologul sunt singurii care pot ajuta la determinarea celor mai bune metode pentru nevoile individuale ale pacientului.

Tratarea homeopată a insomniei prezintă avantajul unor rezultate durabile şi fără efecte secundare. Cel mai important este că aceste produse nu dezvoltă dependenţă. Homeopatul are la dispoziţie o paletă largă de opţiuni, în funcţie de tipologia homeopată a fiecăruia.
Iată câteva exemple: Ambra grisea, remediu deosebit de util omului modern copleşit de griji familiale sau profesionale, ce nu poate adormi gândindu-se la problemele zilnice, iar când adoarme visează aceleaşi probleme. Administrarea remediului în diluţia CH9 câte cinci granule de două - trei ori pe săptămână, poate aduce o linişte nesperată.
Un amestec de cafea, ceai şi zinc se potriveşte persoanelor hiperactive, pline de idei, agile, neliniştite. Remedii utile şi in tulburările de somn apărute ca urmare a consumului excesiv de cafea, ceai, nicotină, alcool.
Passiflora D2 este remediul sugarului neliniştit, agitat, ce se scoală de mai multe ori noaptea, dar şi al vârstnicului ce are somnul agitat în cadrul unor afecţiuni cardiace. În acest din urmă caz, asocierea cu crataegus D2 şi cactus D6 este benefică. Să nu uităm nici arnica, remediu al insomniilor ce apar după traumatism fizic sau psihic. Bolnavul nu îşi găseste locul în pat, totul este prea aspru, prea dur şi resimte oboseală, epuizare, somnolenţă toată ziua şi insomnie cu vise terifiante noaptea.
Şi dacă nimic de aici nu pare să ţi se potrivească, consultă un medic homeopat!