Deşi oamenii au fost interesaţi de magneţi şi de presupusele lor puteri binefăcătoare din cele mai vechi timpuri, abia în secolul al XX-lea oamenii de ştiinţă au început să dea atenţie acestei terapii bazate pe un material care are capacitatea de a atrage fierul şi de a produce efecte diferite, în funcţie de încărcarea sa fizică, asupra sistemelor biologice.
Magnetoterapia este un tip de medicină alternativă care utilizează magneţii pentru a trata anumite boli şi pentru a reduce durerea asociată.
Istoria magnetoterapiei începe cu alchimistul elveţian Paracelsus, care folosea magneţii pentru a trata afecţiuni precum epilepsia şi diareea, considerând că dacă magneţii au puterea de a atrage metalele, aceştia pot acţiona în acest sens şi asupra corpului uman, atrăgând boala şi eliminând-o.
La finalul secolului al XIX-lea, odată cu descoperirea tehnologiei electrice, magnetoterapia a cunoscut o renaştere datorită interesului din ce în ce mai mare al publicului faţă de puterea câmpurilor electrice şi magnetice. Medicii au început să prescrie utilizarea magneţilor ca tratament împotriva durerii, îmbunătăţirea somnului şi multe alte tulburări.
În secolul al XX-lea s-au făcut noi descoperiri în domeniul magneţilor (dezvoltarea de magneţi din ce în ce mai puternici, realizaţi din diverse metale şi aliaje), ceea ce a impulsionat din nou magnetoterapia.