Acest arbore australian este înrudit cu eucaliptul. Există multe specii şi subspecii, toate având o scoarţă interesantă, care se decojeşte de pe trunchi. Studiile au arătat că contactul cu sângele şi puroiul cresc acţiunea antiseptică a plantei. Arborele de ceai (Melaleuca alternifolia) nu este toxic şi are o gamă largă de indicaţii, la fel ca şi levănţica.
Familie: Myrtaceae. Extracţie: Distilare din frunze. Descriere aromatică: Proaspăt, medicinal, asemănător cu eucaliptul. Uleiul de calitate slabă miroase precum cauciucul topit.
Proprietati: Antimicotic, antibacterian, antiseptic, antiviral, detoxifiant, insecticid, stimulant.
Actiune medicală: Pete maronii pe piele datorate vârstei, furuncule, arsuri, cistită, mătreaţă, urticarie, arsuri solare, negi. Un bun tonic pentru sistemul imunitar, arborele de ceai luptă împotriva infecţiilor la plămâni, genitale şi urinare, sinusale şi bucale. Tratează infecţii micotice precum herpes, zona zoster, varicela, candida şi raceala.
Uz cosmetic: Tratează iritaţia de la pampers, acneea, rănile şi înţepăturile de insecte. Protejează pielea de arsurile de la radiaţii în timpul chimioterapiei. Este unul dintre cele mai neiritante uleiuri antiseptice, deşi această calitate variază de la o specie la alta.
Uleiuri asociate: Melaleuca cajaputii - Descongestionant pentru vene; este mai aspru decât uleiul de arbore de ceai. Melaleuca quinquenervia - O specie cu un miros dulce.
Niauli (Melaleuca viridiflora) - Proprietăţi antivirale asemănătoare cu ale arborelui de ceai. Este considerat a fi mai eficient împotriva viruşilor precum herpes şi are un parfum mai dulce şi mai placut.