Denumire ştiinţifică: Betula alba. Denumire populară: mesteacăn. Habitat: Se găseşte în pădurile din Europa. Recoltare: Frunzele se culeg la sfârşitul primăverii sau vara. Atunci când recoltaţi coaja copacului, nu tăiaţi de jur împrejur, ci o fâşie de coajă, altfel copacul va muri. Părţile utilizate: Frunzele tinere şi scoarţa.
Actiune: Diuretic, antiinflamator, antiseptic, tonic. Indicaţii terapeutice: Frunzele de mesteacăn sunt un remediu eficient pentru cistită şi alte infecţii ale tractului urinar, precum şi pentru îndepărtarea excesului de apă din corp. Poate datorită acestui efect diuretic planta este utilizată în gută, reumatism şi dureri artritice uşoare. Scoarţa ameliorează durerea musculară dacă este aplicată extern, cu partea proaspătă internă pe piele. Combinaţii: Pentru infecţii urinare se poate folosi în combinaţie cu strugurii ursului, iar pentru dureri reumatice se combină cu salcia neagră. Preparare şi administrare: Infuzie - se toarnă o cană de apă fierbinte peste 1-2 linguriţe de frunze uscate şi se lasă la infuzat 10 min. Se bea de trei ori pe zi. Tinctură - 1-2 ml de tinctură de trei ori pe zi.