Având originea în limba greacă, unde „agora” înseamna piaţă, iar „phobos” - frică, agorafobia este un termen care descrie o tulburare ce determină persoanele afectate să se teamă de spaţii aglomerate ori deschise, ajungând să trăiască mai mult izolate, întrucât evită frecventarea locurilor care le provoacă stări neplăcute. Această tulburare poate ajunge să le afecteze viaţa cotidiană, relaţiile cu alte persoane sau chiar activitatea la locul de muncă. Agorafobia este o afecţiune care face parte din clasa tulburărilor de anxietate şi presupune declanşarea unor atacuri de panică în anumite situaţii care implică spatii aglomerate şi/sau deschise. Totuşi, notiunea de agorafobie se referă la o gamă mai complexă de factori declanşatori ai unui atac de panică: centrele comerciale, pieţele, zonele pietonale sau chiar activitatea de conducere a maşinii.
De asemenea, agorafobia include şi teama pacientului de a fi implicat într-o situaţie jenantă ori de a rămâne singur într-un anumit loc, fără a putea primi ajutor sau fără să poată părăsi cu uşurinţă spaţiul respectiv. Astfel, unele persoane care suferă de agorafobie au nevoie de cineva care să fie în preajma lor în astfel de situaţii şi care să le acorde susţinerea şi ajutorul de care au nevoie pentru a depăşi episodul anxios. Alteori, simpla prezenţă a unei persoane „de siguranţă” ajută pacienţii cu agorafobie să se simtă apărate, fără să mai ajungă la atacuri de panică.