Unul dintre elementele importante ale sistemului ocular este corneea, ţesutul transparent, avascular, care acoperă partea externă a ochiului. Corneea are o serie de roluri care asigură protecţia şi buna funcţionare a ochilor şi, ca orice alt organ, ea poate fi expusă virusurilor, bacteriilor, paraziţilor sau altor agenţi patogeni existenţi. Printre afecţiunile care pot aparea la nivelul corneei se numără alergiile, leziunile corneene, sindromul de ochi uscaţi, zona zoster olfactivă, herpesul ocular şi keratita. Prin secreţia lacrimală şi cea de umoare apoasă (stratul fluid aflat în spatele corneei), aceste straturi oferă o barieră împotriva microorganismelor, particulelor de praf, dar şi altor factori ce pot agresa globul ocular. Ori de câte ori clipeşti, prin mişcarea pleoapei, secreţia lacrimală este distribuită pe suprafaţa corneei pentru a menţine umiditatea ochilor, dar şi pentru a inhiba multiplicarea anumitor bacterii. În lipsa clipirii, secreţiile lacrimale scad şi astfel corneea se usucă şi se poate inflama, instalandu-se, astfel, afecţiunea numită keratita punctată superficială. Ea este, însa, doar una dintre formele acestei bolii oculare şi este caracterizată prin moartea celulelor de pe suprafaţa corneei. Există, însă, şi alte tipuri de keratită, clasificate în funcţie de cauza lor.