Cancerul tiroidian este o patologie oncologică tot mai frecvent întâlnită, incidenţa sa crescând de trei ori în ultimii 50 de ani şi este întâlnit preponderent la femei şi la persoanele vârstnice. Afecţiunile maligne tiroidiene sunt de cele mai multe ori carcinoame papilare (80%), carcinoame foliculare (10%) sau carcinoame medulare (5–10%), dar pot fi şi tumori anaplazice (1–2%) sau, foarte rar, limfoame şi sarcoame tiroidiene primare.
Carcinomul tiroidian se manifestă cel mai frecvent ca un nodul tiroidian solitar, palpabil, nedureros. Pacienţii sau clinicienii descoperă majoritatea acestor noduli în timpul palpării de rutină a gâtului. Cheia pentru evaluarea şi tratarea corespunzătoare a nodulului tiroidian solitar este diferenţierea unei boli maligne de una benignă. Anamneza, examenul fizic, evaluarea de laborator, ultrasonografia tiroidiană şi biopsia prin aspiraţie cu ac fin sunt elementele de bază în evaluarea nodulilor tiroidieni. Pentru a determina starea funcţionala a unui nodul se poate lua în calcul şi imagistica tiroidiană cu iod radioactiv (scintigrafia).
Printr-o depistare precoce, acest tip de cancer are un prognostic favorabil, cu o supravieţuire la 20 de ani de aproximativ 85–90%, cu o calitate foarte bună a vieţii. Chirurgia este modalitatea principală de tratament pentru pacienţii cu cancer tiroidian diferenţiat, urmată de terapia cu iod radioactiv (în cazuri selectate) şi de terapia de substituţie hormonală. Tratamentul primar pentru carcinomul papilar şi folicular este excizia chirurgicală ori de câte ori aceasta este posibilă.