Ridichea neagră este o rădăcinoasă, de mărimea unui cartof mediu, cu exteriorul negru şi miezul alb. Ignorată pe nedrept, este una dintre vegetalele pe care merită să o incluzi în meniu pentru beneficiile sale, dar şi pentru gustul provocator. Ridichea neagră face parte din familia Brassicaceae (din care provin şi ridichile roşii, varza, varza de Bruxelles, conopida şi broccoli, dar şi planta de muştar). Se mai numeşte şi ridiche spaniolă sau ridiche Erfurter şi este disponibilă de la finalul verii până în perioada de iarnă, pentru că, după recoltare, îşi păstrează mult timp gustul şi proprietăţile, dacă este depozitată corect, la întuneric, răcoare şi ferită de îngheţ.
Ridichea are efect diuretic, detoxifiant, antiinflamator şi intervine activ în metabolismul grăsimilor şi în reglarea funcţiei tiroidei.
Este benefica pentru ficat. Organ vital, ficatul beneficiază din plin de proprietăţile pe care le are ridichea neagră. Aceasta conţine multe vitamine (un complex de vitamine din grupul B, vitamina C) şi minerale (calciu, magneziu, fier, zinc etc.), ce facilitează fluxul de bilă şi menţin sănătatea hepatică.
Ridichea este un aliat naturist dovedit pentru vindecarea infecţiilor sistemului respirator. Are capacitatea de a fluidiza secreţiile bronşice şi, prin aceasta, ameliorează sau vindecă tusea. Mai mult, ridichea este excepţional de bogată în antioxidanţi, unii dintre ei cu intens efect antiinflamator, iar aceste acţiuni combinate o fac benefică în răceală şi gripă.
O altă acţiune benefică este aceea că, prin compuşii săi, participă activ la accelerarea circulaţiei grăsimilor, prin activarea funcţiilor hepatice ce regleaza nivelul colesterolului sangvin. Una din funcţiile ficatului este aceea de a absorbi excesul de grăsimi înainte de a fi depus în ţesuturile adipoase şi pe pereţii arteriali. Elementele nutritive active din ridiche intensifică exact această funcţie hepatică.