Untul pământului este o plantă erbacee, cu tulpina lungă de 2-4 metri, care se agaţă de alte plante sau pe pietre, de unde şi numele de viţa-neagră, dezvoltă o rădăcină lungă până la jumătate de metru şi groasă cât un braţ. La noi în ţară creşte spontan în zona subcarpatică în pădurile de foioase, în locuri umbroase şi pietroase unde rădăcina sa se ascunde fiind dificil de scos.
Această plantă este folosită de localnici fiind un leac vechi în medicina populară empirică; rădăcina sa (rizomul) este cărnoasă, cu miezul alb, de unde îi vine şi denumirea, iar numele popular este mai mult decât sugestiv în ce priveşte rolul terapeutic al plantei „iarba femeilor bătute”. Era folosită pentru tratarea loviturilor, traumatismelor, durerilor reumatice dar şi pentru întărirea organismelor slăbite.
Untul pământului conţine alcaloizi, saponine, oxalat de calciu, histamină, flavonoizi, vitamine A, C, B complex, săruri minerale de calciu, magneziu, sulf, mangan, zinc, acizi graşi mono şi polinesaturaţi, alantoină şi taninuri.
Fitoterapia cu produse pe bază de untul pământului are acţiune antiinflamatorie, decongestivă, analgezică, antireumatică, asemănătoare medicamentelor antiinflamatorii de sinteză chimică (dar fără a avea efectele nocive ale acestora), acţiune tonic venoasă, stimulează circulaţia locală, acţiune uşor revulsivă, diuretică, purgativă.
Terapia naturistă cu untul pământului este indicată în cazurile de reumatism articular, gută, osteoporoză, lombosciatică, sinuzită frontală sau maxilară, artrită, spondiloză cervicală, dureri de menisc acute sau cronice, zona Zoster, traumatisme, hematoame, degerături, deformări osoase, monturi, artroze (coxartroza, gonartroza), dermatoze purpurice, acnee.