Destul de puţin popular, poate şi din cauza gustului amărui uşor neplăcut, ceaiul de păpădie este unul dintre cele mai puternice detoxifiante naturale. Frunzele de păpădie din care se prepară infuzia sunt bogate în fibre, proteine şi glucide, dar şi în vitamine şi minerale: vitamina A, E, K, C şi vitamine din complexul B.
Ceaiul de păpădie te va ajuta să elimini toxinele din organism, odată cu tot excesul de apă. Acest lucru are beneficii pe mai mult fronturi. Pe de o parte, ficatul şi rinichii tăi vor funcţiona la cote maxime şi vei evita îmbolnăvirea acestora. Pe de altă parte, vei slăbi încet şi sigur, scăpând de balonare, celulită şi grăsimea abdominală. Desigur, ceaiul nu poate acţiona singur, ci împreună cu o alimentaţie corespunzătoare şi mult sport. Păpădia elimină toxinele şi de la nivelul pielii, acţionând ca un antiseptic şi antiinflamator. Poţi trata acneea în forme uşoare, punctele negre sau roşeaţa, infecţiile fungice uşoare, iritaţiile şi eczemele. Ceaiul de păpădie este recomandat de unii medici şi pentru pacienţii cu psoriazis sau dermatită seboreică, pentru calmarea simptomelor neplăcute.
Având proprietăţi antiiflamatoare, păpădia poate preveni îmbolnăvirea, întrucât se ştie că multe boli apar ca o consecinţă a procesului inflamator din organism. La nivel digestiv, ceaiul de păpădie combate constipaţia, gastrita şi poate calma indigestia sau toxiinfecţiile alimentare. Măreşte secreţia biliară, regleaza tranzitul instestinal şi dezechilibrele în ceea ce priveşte pofta de mâncare.

Gălbenelele sunt printre cele mai cunoscute şi miraculoase plante! Aceste plante sunt folosite de secole pentru ameliorarea sau combaterea mai multor tipuri de tulburări, în special a celor care afectează pielea. Florile de gălbenele sunt responsabile cu beneficiile medicinale ale plantei.
Minunatele petale colorate conţin cantităţi mari de flavonoizi, aceştia fiind compuşi naturali care se găsesc în legume şi fructe. Flavonoizii au capacităţi antiinflamatorii, antidiabetice, anticanceroase, antitrombotice (împiedică formarea cheagurilor de sânge) şi neuroprotectoare.
Calendula officinalis, cum este cunoscută planta de gălbenele în termeni ştiinţifici, poate fi consumată sub formă de ceai de gălbenele sau poate fi inclusă în diferite produse pe bază de plante. Puteţi face ceai de gălbenele foarte simplu, prin introducerea florilor în apă clocotită. În schimb, extractul este obţinut atât din flori, cât şi din frunzele plantei.
Chiar dacă are un gust uşor amar, puteţi consuma ceai de gălbenele datorită proprietăţilor sale terapeutice recunoscute la nivel mondial. Ceaiul de gălbenele este un remediu renumit utilizat în medicina tradiţională.

Calculii vezicali sunt efectul unei patologii vezicale sau subvezicale. Calculii vezicali se întâlnesc mai des la bărbaţi datorită obstacolului subvezical, de exemplu adenom de prostată, stricturi uretrale, lob median prostatic. Structura calculilor vezicali este dură datorită formării succesive de multiple straturi care se adaugă în timp consecutiv infecţiilor recidivate. Litiaza vezicală este afecţiunea caracterizată prin prezenţa calculilor vezicali în vezica urinară.
Cauzele generale de formare a calculilor vezicali sunt multiple :
infectia urinară tratată şi recidivată sau netratată;
consumul redus de lichide;
modificări metabolice la nivelui rinichilor;
formarea calculilor renali, migrarea microcalculilor în vezica urinară, creşterea volumului calculilor în timp;
stricturi uretrale;
adenom de prostată;
lob median prostatic;
scleroză de col vezical;
vezică neurologică;
reziduu vezical cauzat de orice obstacol subvezical sau altă patologie;
purtător de sondă uretro-vezicală.
Simptomatologia şi amploarea litiazei vezicale depind de numărul calculilor vezicali, mărimea lor, forma lor şi coexistenţa unei infecţii urinare sau unei alte patologii asociate.

Abdomenul dureros la vârstnici este un simptom a cărui evaluare este o provocare dificilă. Vârstnicii cu patologie abdominală tind să se prezinte la medic cu altă simptomatologie decât cea abdominală, ca de exemplu febră, astenie fizică, durere toracică, alterarea statusului mental.
Studii efectuate în anii '80 şi '90 au arătat că cel putin 50 % dintre persoanele vârstnice cu abdomen cronic dureros au necesitat spitalizare şi 30 - 40 % dintre spitalizări s-au soldat cu intervenţii chirurgicale.
Aproximativ 40 % dintre aceşti pacienţi au fost iniţial greşit diagnosticaţi, mortalitatea survenind la 10 % dintre ei chiar dacă au fost corect diagnosticaţi.
Chiar şi cu mijloacele moderne de diagnosticare (de ex. Computer Tomograf), studiile arată că aproximativ 60 % dintre pacienţi au trebuit internaţi, iar în următoarele două săptămâni 20 % au necesitat intervenţii chirurgicale, iar 5 % au decedat.
Cauze de diagnostic dificil a abdomenului dureros la vârstnici pot fi : imunitatea scăzută cu înaintarea în vârstă; multi vârstnici prezintă asociat diabet zaharat sau cancer,
prezenţa anevrismului de aortă abdominală şi a ischemiei mezenterice, cauzate de patologia cardiopulmonară.

Ceaiul nutrisan INC este un ceai pentru protecţia inimii şi calmarea spiritului, cardiac hipotensiv, sedativ. Contribuie la reducerea frecvenţei pulsului cardiac, la reducerea spasmelor, la funcţionareă normală a sistemului nervos; contribuie la păstrarea presiunii sângelui in limite normale; are efect favorabil asupra vaselor sanguine mici, capilarelor, dar şi asupra circulaţiei sanguine în ansamblul ei. Acţiune: Reglează sistemul nervos vegetativ (marele simpatic). Induce o circulaţie normală, la nivelul coronarelor, ceea ce are, drept rezultat, scăderea predispoziţiei la accesele de angor. Favorizează o mai bună hrănire a celulelor musculare ale cordului. Ajută la normalizarea activităţii inimii. Aşa se explică şi scăderea tensiunii arteriale, întrucât o acţiune hipotensivă în sine nu a fost dovedită. Recomandare: insomnii, tulburări cardiace cu substrat nervos, stări de nelinişte, hipertensiune arterială, angoasă, nervozitate, bufeuri, edeme, calculi renali, oboseală, angină pectorală, afecţiuni aortice, stări de iritabilitate, insuficienţă coronariană (cardiopatie ischemică), aritmii cardiace. Mod de preparare şi administrare: a) Infuzie: O linguriţă de plantă se opăreşte cu 250 ml apă clocotită. Se lasă 20-30 de minute acoperit, şi se strecoară. Se beau 2-3 căni pe zi, dintre care ultima înainte de culcare, pentru a dobândi un somn liniştit. b) Pulvis: Se macină fin produsul prin maşina de cafea şi se ia câte o jumătate de linguriţă, de 2-3 ori/zi.

Glanda hipofiză se mai numeşte şi glanda pituitară şi este situată median într-o structură osoasă numita şeaua turcească (sella turcica). Glanda hipofiză este în conexiune cu hipotalamusul prin tija pituitară, prezintă 2 componente majore : adenohipofiza sau hipofiza anterioară şi neurohipofiza sau hipofiza posterioară; între cele două părţi există lobul (pars) intermediar rudimentar la om.
Adenohipofiza este locul de secreţie a hormonilor care controlează funcţia glandelor periferice sau acţionează direct asupra diverselor aparate, sisteme şi metabolisme. Aceştia sunt reprezentaţi de TSH, POMC (ACTH, aMSH, ßlipoproteina, ßendorfina, met-enkefaline) GH, FSH şi LH, Prolactina.
TSH-ul este hormonul stimulant al glandei tiroidiene, determinând la acest nivel secreţia hormonilor tiroidieni (T3 si T4).
POMC (pro-opiomelanocortina) este un precursor polipeptidic, care ulterior va da naştere mai multor hormoni peptidici: ACTH-ul care reglează sinteza şi secreţia glucocorticoizilor la nivel adrenal; aMSH-ul cu rol în reglarea apetitului, comportamentului sexual şi a secreţiei de melanină; ßendorfine şi met-enkefaline reprezentând peptide opioide endogene.
GH-ul este hormonul de creştere cu rol în diferite metabolisme şi dezvoltarea organismului. Acţiunea sa este fie directă la nivel metabolic, fie prin intermediul IGF1 secretat la nivel hepatic - rol în creştere.
Gonadotropii reprezentaţi de FSH şi LH stimulează gonadele (ovarele şi testiculele), având rol în hormonogeneză (estradiol, testosteron, progesteron) şi în gametogeneză (ovulaţie, spermatogeneză).
Prolactina stimulează secreţia lactată; ea creşte fiziologic în sarcină şi alăptare, exerciţiu fizic, stres, stimulare mamelonară.

Principalele proprietăţi ale rădăcinii de tătăneasă sunt cele antiinflamatoare, regenerative epiteliale şi antitumorale. Sub acţiunea rădăcinii de tătăneasă stările inflamatorii se reduc, timpul de cicatrizare al rănilor, de consolidare a articulaţiilor sau de sudare a oaselor se înjumătăţeşte. Deasemenea, în foarte multe cazuri sub acţiunea acestei plante se remarcă efecte de stagnare a procesului de proliferare a celulelor maligne şi chiar de remisie a tumorilor (efect datorat alantoinei din rădăcina acestei plante).
Acţiune: INTERN: antihemoragic slab, antiinflamator puternic, anti-tumoral puternic, astringent slab, antidiareic şi antidizenteric mediu, cicatrizant puternic, decongestiv bun, emolient foarte puternic, expectorant bun, răcoritor, puternic regenerativ pentru mucoasele respiratorii, digestive şi urinare, tonic general de intensitate medie.
EXTERN: antiinflamator puternic, anti-tumoral puternic, calmant bun, emolient puternic, foarte puternic regenerativ epitelial (măreşte viteza de regenerare a ţesuturilor epiteliale – piele şi mucoase – distruse prin şoc, intervenţii chirurgicale etc.).

Procedura prin care cetăţenii străini sau apatrizii aflaţi în situaţii deosebite, proveniţi din zona conflictului armat din Ucraina, pot accesa servicii medicale pe teritoriul României, a fost aprobată prin Ordin al Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr.127/2022.
Astfel, pe baza documentului de trecere a frontierei acceptat de statul român, cetăţenii străini sau apatrizii care provin din Ucraina beneficiază de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale şi de serviciile cuprinse în programele naţionale curative, la fel ca persoanele asigurate din România, se arată într-un comunicat al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
Furnizorii de servicii medicale la care se prezintă aceste persoane vor transmite la casa de asigurări de sănătate, prin orice mijloace de comunicare electronice, o copie a documentului pe baza căreia persoana va fi adăugată în Sistemul Informatic Unic Integrat (SIUI), prin atribuirea unui număr unic de identificare. Aceasta va fi încadrată într-o nouă categorie, creată special pentru evidenţa informatizată a acestor persoane, cu codul 426, denumită „Cetăţeni străini sau apatrizi aflaţi în situaţii deosebite care provin din zona conflictului armat din Ucraina, care intră în România şi nu solicită o formă de protecţie, conform legii nr.122/2006 şi care nu sunt beneficiari ai Convenţiei ratificată prin Decretul nr.165/ 1961”.
În cadrul caselor de asigurări de sănătate va fi asigurat personalul necesar în program de lucru prelungit (luni-duminică, 08.00 – 20.00) pentru procesarea documentelor transmise de către furnizorii cu care se află în relaţie contractuală şi atribuirea numărului unic de identificare persoanelor mai sus menţionate, astfel încât furnizorii să poată acorda serviciile medicale atunci când sunt solicitate de către cetăţenii străini sau apatrizii din Ucraina.

Patlagina sau Plantago major este o plantă perenă, ce face parte din familia Plantaginaceae, şi este specifică Europei, dar şi Asiei. Creşte în curţi, pe marginea drumurilor, pe câmpuri, însă ceea ce nu mulţi ştiu este faptul că aceasta nu e doar o simplă „buruiană”, ci o plantă cu beneficii multiple pentru sănătate. Există doua tipuri de patlagină, cea cu frunze late (Plantago major) şi cea cu frunze înguste (Plantago lanceolata).
Patlagina conţine substanţe ce pot contribui la reducerea inflamaţiei, calmarea înţepăturilor de insecte, la îmbunătăţirea digestiei şi la vindecarea mai rapidă a rănilor superficiale. Florile plantei sunt de culoare verde, iar frunzele sunt ovale şi conţin compuşi antiinflamatori, printre care flavonoide, terpenoide, glicozide, taninuri, vitaminele A, C şi K, dar şi minerale precum fier, calciu, potasiu. De asemenea, seminţele sunt asemănătoare cu cele de psyllium, fibre cu proprietăţi laxative, ce susţin sănătatea sistemului digestiv. Aşadar, patlagina poate fi folosită atât extern, cât şi intern.

Compoziţie: flori de gălbenele -Calendulae Flos, frunze de anghinare – Cynarae Folium, iarbă de mentă – Menthae Herba, flori de muşeţel – Chamomillae Flos, iarbă de rostopască – Chelidonii Herba, iarbă de sunătoare – Hyperici Herba.
Acţiune: stimulează secreţia biliară, antispastică. Utilizare: în mod tradiţional în tratamentul simptomatic al tulburărilor hepatice.
Mod de preparare: Infuzie. O cană de apă clocotită se toarnă peste o linguriţă de plante, se acoperă 15 minute, se strecoară; se consumă la temperatura camerei.
Mod de utilizare: 2-3 căni/zi, cu jumătate de ora înaintea meselor.