Afecțiunile cardiace se referă la orice boală care afectează inima -aritmia, insuficiența cardiacă și cardiomiopatia- dar și afecțiuni ale vaselor sangvine, cum ar fi ateroscleroza sau boala arterială coronariană. Conform Organizației Mondiale a Sănătății [1], bolile de acest tip reprezintă cauza principală de deces la nivel global, infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral reprezentând 4 din 5 decese cauzate de bolile cardiovasculare.

Stilul de viață nesănătos −dieta nesănătoasă, sedentarismul, fumatul, consumul excesiv de alcool etc.− este unul dintre principalii factori care pot duce la apariția acestor afecțiuni.

Pentru a-ți afla istoricul medical, cardiologul face o anamneză, iar dacă este cazul, și un examen clinic general. În cazul în care suspectează prezența unei afecțiuni de natură cardiacă, medicul cere efectuarea unor investigații specifice pentru o diagnosticare exactă.

Deoarece medicul are la dispoziție o gama variată de investigații care pot include teste neinvazive, proceduri minim invazive și nu numai, acesta va alege investigația corespunzătoare în funcție de fiecare caz în parte. Pentru asta, va ține cont de sănătatea generală, de existența altor afecțiuni, de simptomele prezentate și așa mai departe.

Cele mai eficiente metode pentru diagnosticarea afecțiunilor cardiace includ:

• Electrocardiograma sau EKG-ul reprezintă un test care înregistrează activitatea electrică a inimii. Această investigație poate identifica orice problema asociată cu funcționalitatea inimii, cum ar fi tulburările de ritm cardiac sau infarctul miocardic.
• Ecografia Doppler folosește ultrasunete pentru a crea o imagine a inimii și a vaselor de sânge. Datorită metodei de funcționare, ecografia Doppler arterială și venoasă reprezintă un test neinvaziv și nedureros care poate oferi medicului informații exacte despre circulația sângelui în vasele sangvine.
• Coronarografia sau angiografia coronariană. Această procedură este una minim invazivă, care folosește substanță de contrast și raze X pentru a evidenția circulația sangvină și potențialele întreruperi sau îngustări existente.
• Testul de stres la efort reprezintă un altă investigație neinvazivă prin care persoana în cauză este conectată la aparate care măsoară activitatea electrică (EKG) și tensiunea arterială în timpul activităților fizice.