Creierul şi organele de reproducere masculine par că pot alege mai multe secvenţe diferite de cod genetic pentru a produce o anumită proteină. Oamenii de ştiinţă spun că utilizarea acestor secvenţe rare de cod genetic ar putea reprezenta un alt nivel de control în genom, esenţial pentru fertilitate şi evoluţie.
La un deceniu de la descifrarea structurii ADN, spirala dublă formata din patru baze azotate, A (adenina), C (citozina), G (guanina) şi T (timina), britanicul Francis Crick a continuat cercetările pentru a descifra secvenţele intermediare, respectiv modul în care trei dintre aceste baze azotate dintr-o genă sunt transpuse în codon, o secvenţă intermediară formata doar din trei nucleotide, care reprezintă „reţeta” pentru formarea unui singur aminoacid, principalul bloc de construcţie al unei proteine.
Ceea ce a fost izbitor la momentul respectiv şi a rămas încă oarecum o enigmă, este faptul că acest nivel din ADN a folosit 61 de codoni de trei litere diferiţi pentru a produce doar 20 de aminoacizi, ceea ce înseamnă că mulţi codoni au fost sinonimi, descriind aceleaşi informaţii.
„Suntem învăţaţi la orele de biologie ca atunci când trecem de la o versiune la alta a codonului şi aminoacidul nu se schimbă, avem de-a face cu ceea ce se numeşte o mutaţie tăcută. Adică, mutaţia nu contează. Cu toate acestea, atunci când cercetătorii au secvenţiat organisme diferite, au identificat o ierarhizare, unii codoni fiind exprimaţi foarte frecvent, iar alţii foarte rar. Această distribuţie a codonilor poate varia între diferitele tipuri de ţesut şi de la un organism la altul“, a declarat lect univ. dr. Don Fox, profesor de farmacologie şi biologie a cancerului la Duke School of Medicine.