Răspândit în întreaga Europă, cruşinul este un arbust care prosperă în zonele umede împădurite şi în crânguri, prin lunci, la marginea pădurilor. De la cruşin se foloseşte coaja ramurilor şi tulpinilor tinere. Proprietăţile medicinale ale cojii de cruşin se cunosc încă de pe la anul 1300. Scoarţa de cruşin conţine numeroase substanţe şi compuşi care au numeroase beneficii asupra organismului.
Datorită proprietăţilor sale, foarte multe persoane folosesc ceai de cruşin pentru diferite afecţiuni ale sănătăţii, dar mai des, pentru a slăbi. Ceaiul de cruşin are proprietăţi digestive, lucru care poate fi un real ajutor în curele de slăbire.
De-a lungul istoriei, cruşinului i s-a atribuit puterea de-a apăra de demoni, otravă, magie şi dureri de cap. Şi, dacă aceste atribute au fost abandonate odată cu evoluţia mentalităţilor moderne, câteva aplicaţii medicinale au rămas încă valabile. Coaja sa a fost folosită în medicina populară drept laxativ, datorită unui compus organic, antrachinona, aflat într-o cantitate semnificativă în compozitia sa (7%) şi care are acest efect asupra organismului uman. În unele locuri este denumit crasici, lemn câinesc, patachina, salbis.

Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat actul normativ pentru modificarea Legii nr. 151/2010 privind serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Potrivit legii, serviciile specializate sunt: depistare activă precoce, diagnostic clinic psihiatric şi evaluare clinică psihologică, tratament psiho-farmacologic, intervenţii specializate precoce, psihoterapie cognitiv comportamentală, consiliere psihologică a părinţilor şi a familiei, fizioterapie, alte intervenţii, alături de servicii educaţionale pentru copiii cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate. Faţă de legea în vigoare au fost introduse serviciile de fizioterapie, precum şi alte intervenţii specializate, informează Agerpres.
Unităţile specializate sunt următoarele: unităţi sanitare publice sau private, unităţi de servicii de sănătate conexe actului medical pentru persoanele cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate care sunt furnizoare de servicii conexe actului medical, structuri publice sau private furnizoare de servicii sociale.
Legea mai prevede următoarele: „Furnizarea serviciilor specializate integrate pentru persoane cu tulburări din spectrul autist şi tulburări de sănătate mintală asociate se realizează de o echipă multidisciplinară formată, după caz, din: medici de familie, medici specialişti, asistenţi sociali, psihologi acreditaţi în specialitatea psihologie clinică, consiliere psihologică, psihoterapie, logopezi, analişti comportamentali kinetoterapeuţi, fiziokinetoterapeuţi, profesori de cultură fizică medicală, psihopedagogi speciali, terapeuţi ocupaţionali, psihologi atestaţi în terapii bazate pe evidenţe ştiinţifice care şi-au dovedit eficacitatea în evaluarea şi intervenţiile în TSA, consilieri psihologici, psihopedagogi, cadre didactice, manager de caz, alţi specialişti cu atribuţii în domeniul intervenţiei specializate în tulburări din spectrul autist şi tulburări de sănătate mintală asociate”.

Ceaiul de hibiscus este obţinut dintr-un amestec de flori şi frunze uscate, alături de caliciul plantei. Gustul său este uşor acrişor, asemănător cu cel al afinelor. Ceaiul are o nuanţă de roşu intens şi poate fi consumat atât cald, cât şi rece.
Printre sortimentele de ceai de hibiscus care sunt consumate în intreaga lume se numără Agua de Jamaica, Lo-Shen, ceaiul Sudan sau Karkade.
De-a lungul timpului, ceaiul de hibiscus a fost utilizat cu diferite scopuri. Egiptenii consumau ceaiul de hibiscus pentru efectul său diuretic, pentru prevenirea manifestărilor bolilor cardiovasculare sau pentru a scădea temperatura corpului. Mai mult decât atât, în Egipt şi în Sudan, ceaiul de hibiscus este consumat în mod tradiţional la nunţi, iar Bissap (un sortiment de ceai de hibiscus) este considerat băutură naţională în Senegal.
În Africa, ceaiul de hibiscus era utilizat pentru reducerea simptomelor răcelii, constipaţiei, durerilor în gât şi bolilor de ficat.
În medicina tradiţională chineză, de exemplu, hibiscusul este utilizat ca plantă medicinală pentru reducerea simptomelor afecţiunii denumite Zona Zoster precum şi a altor probleme ale pielii. Ceaiul de hibiscus este utilizat pentru proprietăţile sale antioxidante, fiind o sursă importantă de vitamina C. În plus, acesta nu conţine multe calorii şi nici cafeina. Aşa cum arată studiile din literatura de specialitate, ceaiul de hibiscus conţine o concentraţie ridicată de antioxidanţi, chiar mai mult decât ceaiul matcha şi ceaiul verde.

Parodontoza - boala parodontală - este o afecţiune cronică a gingiei, de tip inflamator. Parodontoza se manifestă la nivelul ţesuturilor de susţinere a dintelui pe arcadă: gingie, ligament parodontal, os alveolar. Parodontoza poate duce la pierderea dinţilor prin distrugerea ţesutului moale şi a osului care susţine dinţii.
În prima fază apare inflamaţia gingiei - gingivita. În mod normal, gingiile sănătoase sunt ferme şi de culoare roz pal. Gingivita se manifestă prin modificarea consistenţei gingiei - devine moale, şi a culorii - spre roşu violaceu. De asemenea, papilele interdentare se inflamează şi se desprind de pe dinţi, apar dureri, senzaţie de prurit gingival, gingiile sângerează foarte uşor, chiar şi la periaj cu periuţa cu păr moale.
Treptat boala evoluează spre structurile profunde, gingia începe să se retragă de pe dinţi, antrenând apoi şi osul alveolar, apar pungile parodontale "buzunăraşe" formate între os şi dinte în care se acumulează bacterii, tartru, fragmente de os necrozat, etc. În final dinţii sunt expulzaţi din alveolele dentare.

Fructele măceşului sunt recunoscute ca fiind un adevărat medicament natural, datorită conţinutului ridicat de vitamina C. Se consumă sub orice formă - ceaiuri, tincturi, infuzie, decoct, dar şi sirop, zdrobite sau măcinate. Măceşul este o specie de plantă pe care o regăsim atât în Europa, cât şi în nord vestul Africii şi în vestul Asiei, având tulpina acoperită de mici spini şi fructele roşii. Micile fructe roşii conţin o mulţime de nutrienţi - 49% apă, 21% zaharuri, 3,6% proteine, 3,5% acizi. 23% celuloză, 2,8% minerale dar şi vitaminele C, B1, B2, B3, E, F, K, P şi provitamina A. În ele mai regăsim şi acid linolic şi arahidonic, dar şi acid malis şi citric, ce contribuie la stabilizarea vitaminei C. De asemenea, măceşele conţin şi betulină, dar şi licopen, cel care le conferă culoarea roşie.
Dintre ingredientele bioactive pe care le regăsim în măceşe trebuie să amintim şi substanţe glucidice, pectine, taninuri, acizi organici, terpenoide şi glicozide ale beta-sitosterolului. Toate aceste substanţe nutritive recomandă măceşele, precum şi ceaiul de măceşe drept un adevărat panaceu.

Kanchnar, Arborele de orhidee (Bauhinia Variegata) 122,57 mg / 245,14 mg . Un agent de frunte pentru sănătatea sistemului limfatic şi a glandelor. Menţine şi protejează sănătatea celulelor din corp. Corectează dezechilibrele hormonale. Foarte util pentru sistemul de reproducere feminin şi este foarte util în diferite condiţii legate de dezechilibrele hormonale şi tiroidiene. Demonstrează eficienţa în afectarea dimensiunii ganglionilor limfatici, în special la nivelul gâtului şi zonei inghinale. Sprijină sănătatea ovariană şi uterină în cazuri specifice. Ajută în caz de mărire a ţesuturilor moi. Menţine metabolismul adecvat şi sănătatea ficatului. Ajută la oprirea creşterii în greutate cauzată de dezechilibrul hormonal. În caz de guşă. Când te simţi slăbit. Contribuie în mod natural la calitatea şi puritatea sângelui.

Piciorul diabetic se referă la patologia specifică determinată la nivelul membrelor inferioare ca urmare a evoluţiei pe mai mulţi ani a bolii numită diabet zaharat. Piciorul diabetic nu trebuie să apară neapărat la un diabetic, chiar vechi, dar această posibilitate trebuie cunoscută de un pacient, astfel încât toţi pacienţii diabetici trebuie să ia măsuri preventive şi curative din timp. Piciorul diabetic este o patologie care apare datorită afectării vaselor de sânge şi / sau a nervilor membrului inferior.
Ceea ce trebuie să cunoască un pacient diabetic sunt măsurile de prevenire ale bolii şi semnele de boală care îl vor conduce către medicul specialist pentru tratament curativ de urgenţă. Ideea generală este de a întârzia cât mai mult apariţia bolii la nivelul picioarelor şi astfel de a ajunge cât mai târziu la necesitatea unei intervenţii chirurgicale.
Odată ce aţi fost diagnosticat cu diabet, urmaţi sfaturile şi recomandările de hrănire şi de tratatament date de medicul nutriţionist; citiţi despre diabet şi încercaţi să vă cunoaşteţi boala ca şi particularităţile pe care le are boala în cazul dvs., de exemplu particularităţi legate de vârstă, de sexul dvs., de ocupaţie, de obiceiurile alimentare; retineţi că un regim de viaţă echilibrat şi sportiv este una din condiţiile pe care trebuie să le îndepliniţi. Diabetul poate genera mai multe complicaţii în timp: picior diabetic, retinopatie diabetică, insuficienţă renală. Căutaţi să vă informaţi despre posibilitatea de a preveni toate aceste complicaţii. Întrebaţi specialistul !

Pojarul sau rujeoala este o boală a copilăriei cauzată de un virus. Odată o afecţiune frecventă, astăzi pojarul poate fi prevenit prin vaccinare. 9 din 10 persoane neimunizate care stau în apropierea persoanei infectate se vor infecta la rândul lor. La copiii mici, pojarul poate duce la deces.
Perioada de incubaţie (durata de la infecţie la apariţia primelor simptome) este de 7-14 zile.
Rujeola debutează tipic cu simptome ca: febră înaltă; tuse; rinoree; ochi roşii cu secreţii abundente (conjunctivită).
La 2-3 zile de la debutul simptomelor, pot să apară în cavitatea bucală pete mici albe denumite pete Koplik. La 3-5 zile de la debutul simptomelor, de declanşează erupţia cutanată. De obicei, erupţia debutează cu pete roşii plate care apar pe faţă, pe linia părului, şi se răspândesc în jos la nivelul gâtului, trunchiului, braţelor şi picioarelor. Petele se pot uni pe măsura ce se răspândesc de la cap spre restul corpului. Când erupţia apare, febra poate ajunge la peste 40° Celsius. După câteva zile, febra scade şi erupţia se estompează.

Pune o lingură de cozi de cireşe într-un pahar cu apă clocotită (250 ml de apă) şi lasă la infuzat pentru 5-10 minute. Strecoară ceaiul de cozi de cireşe şi bea de două ori pe zi (dimineaţa şi seara), cu aproximativ jumătate de ora înainte de masă, în cure de 30 de zile, maxim. Ceai de cozi de cireşe – proprietaţi: codiţele de cireşe conţin vitamina B1, vitamina C şi vitamina D. Datorită efectului diuretic, dar şi antioxidanţilor pe care îi conţine, ceaiul de cozi de cireşe este sărac în calorii şi creşte rezistenţa organismului în faţa mai multor boli. Îmbunătăţesc sănătatea ficatului; ajută la scăderea colesterolului; curăţă rinichii şi previn formarea calculilor renali; purifică sângele; au efect calmant şi întăresc nervii; ajută la slăbit; reduce durerile. Ceai de cozi de cireşe – beneficii: Luptă împotriva infecţiilor urinare datorita conţinutului ridicat de potasiu, cozile de cireşe au un puternic efect diuretic, depurativ şi antiinflamator. Este recomandat împotriva infecţiilor urinare uşoare, dar şi acute. Se recomandă cure de 30 de zile, consum zilnic de 3 căni de ceai de cozi de cireşe pe zi.

La începutul acestei luni, s-au efectuat, în premieră pentru sistemul medico-militar românesc, primele două proceduri chirurgicale de implant de valvă aortică Sutureless, la Spitalul Militar Central “Carol Davila” din Bucureşti.
“În prezent, pe baza noilor tehnologii medicale, intervenţiile chirurgicale cardiovasculare se realizează prin procedee tot mai moderne, care reduc considerabil trauma, durerea postoperatorie şi riscul de infecţii. Acest tip de valvă reduce timpul de ischemie miocardică şi de circulaţie extracorporeală, factori extrem de importanţi în desfăşurarea intervenţiilor chirurgicale pe cord. Din acest motiv, sunt indicate pacienţilor cu riscuri mai mari, vârstă crescută, status biologic precar sau intervenţii chirurgicale complexe, cu grad ridicat de risc pentru pacient.”, precizează Ministerul Apărării Naţionale într-un comunicat de presă.
Potrivit sursei citate, intervenţiile chirurgicale au fost efectuate fără incidente, pacienţii fiind externaţi, în stare bună, după câteva zile. Echipa Secţiei Chirurgie cardiovasculară va continua eforturile de implementare a celor mai noi tehnici şi proceduri cardio-chirurgicale, aplicate la nivel internaţional, odată cu achiziţionarea dispozitivelor moderne şi inovatoare, pentru a menţine conexiunile Spitalului Militar cu chirurgia cardiacă europeană actuală.