Aproximativ 30% dintre persoanele incluse într-un studiu desfășurat la Universitatea Edith Cowan (ECU) au preferat să vorbească despre experiențe negative cu un avatar de realitate virtuală, mai degrabă decât cu o persoană. Studiul ar putea deschide calea către utilizarea tehnologiei VR (virtual reality) în terapiile de la distanță.

În cadrul studiului, cercetătorii au comparat interacțiunile sociale în care oamenii s-au implicat în conversații virtuale cu cele față în față. Cercetătorii au folosit tehnologia de captare a mișcării întregii fețe și a corpului pentru a crea un „avatar de mișcare realist” care a imitat îndeaproape omologul lor din viața reală, apoi au analizat modul în care oamenii interacționează cu avatarurile, în comparație cu modul în care interacționează cu oamenii. Participanții și-au evaluat experiența în funcție de factori cum ar fi plăcerea, înțelegerea percepută, confortul, stângăcia și măsura în care au simțit că au dezvăluit informații despre ei înșiși.
În general, oamenii au evaluat interacțiunea socială VR ca fiind similară cu interacțiunea față în față, cu excepția apropierii, unde oamenii aveau tendința de a se simți puțin mai apropiați unii de alții atunci când sunt față în față. Deși tehnologia VR există de ceva timp, studiul actual a sugerat că utilizarea capturii mișcării pentru a îmbunătăți VR ar putea-o catapulta în viața de zi cu zi.