Un studiu efectuat pe pacienți și clinicieni a constatat că, deși majoritatea au considerat consultațiile telefonice sau video mai convenabile decât consultațiile față în față, aproape toți au fost de acord că telemedicina este mai puțin precisă din punct de vedere al unui diagnostic decât consultațiile în persoană și că o astfel de abordare are potențialul de a crește inegalitățile în domeniul sănătății și barierele în calea accesului la îngrijiri adecvate.

Pandemia a avut un impact major asupra capacității profesioniștilor din domeniul sănătății de a-și vedea pacienții față în față, iar acest lucru a condus la o creștere semnificativă a numărului de consultații utilizând tehnologia telecomunicațiilor. Deși acestea sunt incontestabil mai sigure în ceea ce privește riscul de expunere la COVID-19, au existat puține cercetări realizate anterior cu privire la impactul asupra îngrijirii pacienților, în special pentru afecțiuni mai complexe.

Studiul actual, desfășurat pe o perioadă de patru luni, a implicat un total de 1.340 de pacienți și 111 clinicieni. Participanții la studiu au completat o serie de sondaje, unii dintre aceștia fiind inclusiv intervievați. Majoritatea pacienților erau din Marea Britanie (96%) și aveau artrită inflamatorie (32%) sau lupus (32%). O constatare cheie a fost că marea majoritate a respondenților, 86% dintre pacienți și 93% dintre medici, au considerat că telemedicina, ce presupune consultații video sau audio, realizate de la distanță, a fost mai puțin eficientă decât consultațiile față în față pentru acuratețea evaluării, unii raportând diagnostice greșite.