Răspândit în întreaga Europă, cruşinul este un arbust care prosperă în zonele umede împădurite şi în crânguri, prin lunci, la marginea pădurilor. De la cruşin se foloseşte coaja ramurilor şi tulpinilor tinere. Proprietăţile medicinale ale cojii de cruşin se cunosc încă de pe la anul 1300. Scoarţa de cruşin conţine numeroase substanţe şi compuşi care au numeroase beneficii asupra organismului.
Datorită proprietăţilor sale, foarte multe persoane folosesc ceai de cruşin pentru diferite afecţiuni ale sănătăţii, dar mai des, pentru a slăbi. Ceaiul de cruşin are proprietăţi digestive, lucru care poate fi un real ajutor în curele de slăbire.
De-a lungul istoriei, cruşinului i s-a atribuit puterea de-a apăra de demoni, otravă, magie şi dureri de cap. Şi, dacă aceste atribute au fost abandonate odată cu evoluţia mentalităţilor moderne, câteva aplicaţii medicinale au rămas încă valabile. Coaja sa a fost folosită în medicina populară drept laxativ, datorită unui compus organic, antrachinona, aflat într-o cantitate semnificativă în compozitia sa (7%) şi care are acest efect asupra organismului uman. În unele locuri este denumit crasici, lemn câinesc, patachina, salbis.