Ocluzia intestinală reprezintă un blocaj care determină diminuarea importantă sau absenţa tranzitului intestinal pentru gaze şi materii fecale (scaun). Poate să apară oriunde la nivelul intestinului subţire sau gros şi poate fi parţială sau completă. Ocluzia intestinului subţire reprezintă majoritatea cazurilor (80%). Cauzele frecvente sunt aderenţele, herniile şi tumorile. Semnele şi simptomele tipice includ: durere abdominală severă, vărsături, distensie abdominală, constipaţie, balonare şi absenţa tranzitului intestinal pentru materii fecale şi gaze. Ocluzia intestinală este o urgenţă chirurgicală şi reprezintă 20% din internările pentru „abdomen chirurgical acut”. Toţi pacienţii suspectaţi de ocluzie intestinală trebuie spitalizaţi pentru stabilirea diagnosticului şi începerea tratamentului cât mai precoce. Trebuie consultat întotdeauna medicul chirurg. Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic şi este confirmat de radiografia abdominală simpla şi CT abdominal. Tratamentul trebuie instituit odată cu începerea investigaţiilor şi constă dintr-o combinaţie de reechilibrare hidroelectrolitică intravenoasă şi decompresie prin aspiraţie nazogastrică. În majoritatea cazurilor, este necesară intervenţia chirurgicală. Pacienţii care sunt trataţi în timp util au un prognostic foarte bun. Dacă nu este tratată, ocluzia intestinala prelungită determină ischemia peretelui intestinal, urmată de perforaţie cu peritonită şi şoc septic, care sunt adesea fatale.